Există o Românie interzisă bucuriei şi iubirii?

La această întrebare se poate raspunde şi cu DA şi cu NU. DA, pentru cei ce au teamă, NU pentru cei ce au curaj!

România, ca orice altă ţară, este locuită de oameni. Majoritatea oamenilor este dominată de teamă. De ce? Pentru că oamenii au anumite dorinţe şi aşteptări de la viaţă. De aici îşi începe treaba teama. De la cele mai mărunte dorinţe şi aşteptări. De exemplu: faci niste clătite pentru cineva drag cu gem de casă făcut de tine. Dinainte de a le termina apare dorinţa de feedback pozitiv si teama -“o să-I placă? Poate nici nu le gustă” etc. După ce le gustă, nici n-apucă să zică ceva, “ei, iţi plac? Gemu l-am făcut din prune de la tuşa din curte”…Par lucruri mărunte, dar de la dorinţe si aşteptări neîmplinite teama îsi consolidează teritoriul. Un om locuit de iubire are ca motor de viaţă curajul. El va înlocui aşteptările si dorinţele cu bucuria faptei şi voia de a dărui cu constienţa faptului că nimic nu rămâne nerăsplătit.Teama perpetuată naşte inerţie si toceşte voinţa de a schimba ceva în viaţa ta. Vei vrea ca totul în jurul tău să se schimbe în bine pentru ca viaţa ta să se schimbe în bine. Vei avea mereu solutii pentru ceilalti, dar îţi va fi teamă să le găseşti pe cele pentru tine.

Am să vă povestesc pe scurt ce mi s-a intâmplat de ziua mea, pe 31 August 2013:

Eram in Retezat pentru 2 zile de linişte şi am zis să-mi ofer cadoul de a vedea Sarmisegetusa Regia, căci nu mai fusesem prin zona din 1983. Niste prieteni amabili m-au dus până acolo. Era ziua porţilor deschise şi tot felul de voluntari mă întrebau daca n-am nevoie de ghidare. Am răspuns că nu pentru că, de fapt eu nu voiam decât să mă reculeg, să simt energia acelori locuri sacre. Ce m-a frapat de la început a fost o coşmelie pe care scria ceva cu Jandarmeria Română bla,bla… Mă găndeam că o firmă obişnuită de pază ar fi suficientă.

Erau peste tot table cu interdicţia de a te urca pe monumente. M-am aşezat din greşeală pe o piatră care nu credeam că face parte din monument. Imediat un jandarm mi-a atras atenţia. Mi-am cerut scuze şi am continuat să mă plimb. La un moment dat m-am aşezat pe iarbă la poalele dealului, undeva de unde vedeam cercul acela, nu ştiu cum se numeşte, ceasul solar sau aşa ceva, şi încercam să mă golesc de gânduri şi să meditez câteva minute. Am simţit imediat adierea unei persoane, dar n-am deschis ochii.

“Domnul Ioan Gyuri Pascu?” Atunci am deschis ochii şi am văzut un jandarm stând pe vine in faţa mea. Am crezut că vrea autograf (aşteptere înşelată) . ”Trebuie să vă ridicaţi! Orice activitate în afara celei de vizitare este interzisă!” (Acum, la câteva zile mă gindesc: oare activitatea de respiratie este inclusă în cea de vizitare, că io asta faceam!) Atunci, însă, am rămas paf! ”Păi, io ce fac? Nu vizitez?” “E directiva Consiliului Judeţean, nici activitatea pe care o făceaţi dvs nu e permisă.” “Adică?” “Activitatea de CONCENTRARE!!!”

Bă fraţilor! Adică de unde a dedus că făceam activitatea de concentrare?

Vă mărturisesc că făceam exact opusul. Voiam să scap de gânduri şi să mă liniştesc, vorba lu’ badea, ”numa şăd”. I-am spus acest lucru şi i-am mai spus că eu cred că suntem singura ţară în care în parcurile publice scrie “ Nu călcaţi iarba!”

De ce a făcut asta jandarmul? Pentru că îi era teamă că-şi pierde slujba. Cei de la C.J. au dat directive de teamă să nu-şi piardă scaunul, Conducătorilor le e teamă să nu piardă controlul iluzoriu pe care iluzia puterii materiale, politice, masonice sau mai ştiu io cum s-o fi numind, le-o dă, uitănd că în faţa Luminii, a Iubirii, a SURSEI sunt niste biete gâze dominate de Ego, lipsite de smerenie si iubire, dominate de TEAMA DE A PIERDE ceva ce nu pot duce cu ei dincolo de vieţuirea trupească, pentru că GIULGIUL N-ARE BUZUNARE!

Ce am invăţat din această întâmplare: ca există un loc geometric unde directivele micimii nu intră in vigoare, unde România bucuriei si a iubirii nu e interzisă! Acel loc e INIMA MEA. Români, găsiţi-vă INIMA si făptuiţi în virtutea curajului pe care izvorul ei nesecat de iubire vi-l dăruieşte! Astfel nu veţi mai trăi in Romănia interzisă. Cea in care păstorii ei prăsesc teama ca vită de tracţiune.

Pentru omul curajos nu există decât o lege: LEGEA IUBIRII SI A IERTARII!

Advertisements