Nu-mi plac concursurile,chiar spun ,cât de des pot,că viaţa nu-i un concurs ci un dar,însă cred cu tărie în superioritatea indicativului prezent în raport cu modul condiţional optativ! Nu e vorba,aici, de o lecţie de limba română,Exerciţiul e valabil în orice limbă.

Să luăm,aleatoriu,nişte exemple:”Aş vrea să învăţ să cânt la un instrument,prietenii îmi spun că am ureche muzicală,dar am 47 de ani şi e cam târziu.”Ok! Să luăm verbul aflat la condiţional optativ ,să-l punem la indicativ prezent şi să vedem ce seîntâmplă.”Vreau să învăţ să cânt la un instrument!’Spre deosebire de anii de demult,avem posibilităţi.Dacă nu suntem prea înstăriţi,renunţăm la nişte beri sau la alte alea,în funcţie de sex,ori de alte categorii,cumpărăm,chiar la mâna a doua instrumentul.N-avem timp?îl comandăm pe net.N-avem bani de profesor? Tot netu’ să trăiască.Avem toate metodele de învăţare! După aia,dacă avem talent şi vrem performanţă,căutăm şi profesor.

Alt exemplu:”Câteodată aş vrea ,pur şi simplu, să plec ,în timpul săptămânii, o zi ,de la birou, în Deltă şi să mă uit la nuferi ,dar nu e posibil ,aşa că aştept concediul,dar nu-i acelaşi lucru!”Inlocuim ,conform procedeului, şi vedem ce iese.Vreau să….,merg îi spun şefului,sincer că,deşi nu sunt bolnav/ă,vreau să fac această escapadă pt sufletul meu.Există posibilitatea să zica nu,dar şi posibilitatea să aprecieze sinceritatea şi să zică „ok,da’ mâine vii cu treaba pe azi făcută!”What’s to lose? Condiţionalul ţine dorinţele în stand by.

Exemple mai găsesc,dar ,pe lângă faptul că sunt leneş,mai şi tastez cu doar două degete şi diacriticele mă omoară,aşa că vă las pe voi să vă găsiţi exemplele potrivite.

Oricum,dacă vreţi să trăiţi în stand by,continuaţi să folosiţi condiţionalul,da’ eu vă zic că indicativul prezent vă va ajuta să nu mai amânaţi bucuria de a trăi AZI, că şi aşa în România toate se întâmplă mâine!

Advertisements