Copil fiind.aşa să şi rămâi!

Auzi adesea că ţi se spune : „Fii serios,nu fi copil!”Cum adică ? Nu poţi fi serios dacă n-ai fire de-argint în păr? Copilul din noi este cel mai înalt aspect al spiritului nostru încarnat,căci nu e alterat de ego.El ştie,înainte de a fi distorsionat de contextul în care se”sezvoltă”,jocul pe care Viaţa i-l propune sufletului prin fiece vieţuire pământească.De aceea,pentru a fi cât mai pur şi mai sincer cu tine însuţi şi cu ceilalţi,e necesar să fii în strânsă legătură cu copilul din tine.El îţi vorbeşte mereu cu glasul şi cu vorbele sufletului tău.El ştie ce înseamnă să acţionezi fiind mereu în inima minţii şi în mintea inimii.El te va ajuta să  păstrezi perspectiva ludică asupra vieţii,făcându-te să înţelegi că şi drama şi tragedia fac parte din spectacolul vieţii.Suntem oricum cei mai înzestraţi actori,căci putem juca toate rolurile posibile!

Când eram mic,fascinaţia apartamentului de două camere în care locuiam şapte inşi,mama,tata,bunica şi patru copii, era ,pentru mine, nu televizorul,pe care tata îl cumpărase în 1964 ca să vedem Olimpiada de la Tokyo,ci radioul mare cu lămpi şi ochi magic.Eram vrăjit de felul în care se mişca,verde,în funcţie de vocea ce venea din el.Ba chiar mă speriasem în 1967,după moartea lui Arghezi,când i-au dat vocea înregistrată,că o să iasă vocea din radio şi o să vină la mine ,noaptea.

Dar nu pentru asta iubeam radioul,ci pentru faptul că nu-mi impunea,ca televizorul o imagine gata făcută.Mă lăsa pe mine să creez ce imagine voiam.Ascultam emisiunea Inşir-te mărgărite,emisiune de poveşti şi jucam toate personajele aşa cum le vedeam eu.Ascultam DIN MUZICA POPOARELOR şi mă vedeam în Senegal sau în Peru cântând cu oamenii aceia.Am dirijat,în timp ce făceam teme,urcat pe scaun,cele mai mari orchestre ale lumii.Copilul fraged care eram a învăţat muzica şi actoria de la radio.De atunci am decretat deja că sunt actor şi muzician şi eram ,măcar pt un apartament de două camere şi şase spectatori care,duminica erau şi colegi de scenă,căci se iscau adevărate spectacole în casa noastră.

De atunci mi-am propus să scriu şi să interpretez propriile poveşti ,dar au trecut mulţi ani până să o fac.Intre timp m-am bucurat să o aud pe Shirley Bassey răspunzând la întrebarea:”de unde aţi învăţat să cântaţi?” „ de la radio!”

Au trecut mulţi ani am făcut multe lucruri (nu stau să înşir-pt cei interesaţi-wikipedia),şi a trebuit să se nasca fiica mea pt a ajunge să le scriu.Nu există bucurie mai mare decât să faci poveşti pt copilul tău,să le interpretezi împreună cu mama copilului tău şi ,peste ani,când în sfârşit apare carte cu cd care să bucure şi alţi copii de toate vârstele,să am drept bonus acceptul fiicei mele şi al fiicei bunului prieten Soleanu ,de a desena pentru carte.Anastasia Soleanu, o tânără artistâ de doar 11 ani şi Iarina Pascu(16) o minunată pianistă pasionată de grafică, au ilustrat superb cartea Aventurile lui Chili Ramirez!

Si,ca totul să fie împlinit,mama Iarinei,Daniela Marin,a făcut un scenariu şi,ajutată de Ana Maria Nistor a strâus laolaltâ 4 tineri actori pt un proiect de spectacol.Cei patru,Aida Avieriţei,Jennifer Corrales Alexandru Sinca şi Sorin Saguna Impreună cu mine, sub bagheta regizorală a Danielei Marin am scos la iveală spectacolul pe care ,de mic copil, l-am visat!

In viaţa asta, doar rare ori am uitat de copilul din mine. Suficient cât sâ am rătaciri urâte,care au adus suferinţa şi la mine şi la alţii,dar îl găsiţi în toate personajele şi cântecele mele! Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a dat copilăria veşnică,mulţumesc radioului din micuţa mea camera că m-a învăţat Libertatea şi mulţumesc celor care îl iubesc şi îl înţeleg pe copilul Gyuri Pascu!

 

Advertisements