POEME DE ADORMIT MINTEA

 

Inima mea,când vorbeşte, ştii,

Spune poezii.

Ochii mei sunt maeştri grafitti.

Pictează viaţă pe străzile pustii.

Mâinile mele dezmiardă orizontul

Scriind cu arătătorul: „speranţă”.

Mintea mea a obosit încercând să înţeleagă atâtea minuni

Si-a intrat în vacanţă.

 

 

Cerul şi omul

Plâng

Când au ceva de curăţat.

Dar câte păsări ai văzut

Să plângă

Că au atâta de zburat?

 

 

 

Iubirea m-a surprins în Piaţa cea Mare.

Mă gândeam la singurătate,stând,aşa,în picioare.

Pe scenă ,un copil cânta Bach la pian,cum ştia el mai bine

Si-atunci Iubirea a venit la mine

Stii cum e

Pur şi simplu, te-nfioară!

Si barmanul mi-a făcut un capuccino cu inimioară.

Am sorbit şi-am simţit puţină spumă pe mustaţă

Si m-am ruşinat.

Nu de alta,da’ era şi îubirea de faţă!

Advertisements