Am întâlnit ,în ultimele zile,aproape numai oameni speriaţi de ziua de mâine,sătui de realitatea ce-i înconjoară,dezolaţi că nu există soluţii de iesire din această vâltoare ce nu le aduce decât stress,obosealâ şi suferinţă.Si toţi justifică faptul că rămân în acest tipar şi fac lucrurile pe care le fac,pentru că” n-am ce face,trebuie să fac ceva ca să trăiesc!”

Eu am o vorbă :” nu TREBUIE nimic, nici măcar să te naşti.”Am ales să ne naştem şi, din acel moment am coborât în sintagmaticul spaţiu-timp, iar viaţa noastră devine un şir de alegeri.In ordinea firească, verbul „a fi” este înaintea lui” a face”,în accepţiunea mea ,chiar înaintea lui „a exista”.Spuneam în cartea Viaţă Adevăr Lumină că „Tot ceea ce există este,dar nu tot ceea ce este există deja.”

Deci,am primit dreptul divin de a trăi viaţă pe Pământ,cu scopul de a fi păzitori şi co creatori.Cuvântul(Informaţia Primordială) a fost sădit în toată creaţia,deci inclusiv în ADNul nostru.Aşa că noi nu trebuie să facem ceva pentru a trăi,ci să trăim pentru a ne face treaba de interfaţă între Cer şi Pământ.Avem, oricum, de la naştere,o dublă ocupaţie: suntem,în acelaşi timp învăţători şi învăţăcei.Tot timpul vieţii noastre! Mulţi se înşeală crezând că, fiind erudiţi,educaţi,bine crescuţi pot da lecţii unilaterale unui incult,mitocan, grobian care-i jigneşte .E bine să fii atent ,să vezi ce ai de învăţat din partea cealaltă.Majoritatea părinţilor vor să fie numai profesori,maeştri pentru copiii lor.( Acum, slavă Domnului s-a mai schimbat niţel treaba,da’ nu mult).De profesori, ce să mai zic!?

Am fost învăţaţi ,de veacuri, că trebuie să facem cutare şi cutare lucru pt a fi „CINEVA”.Dar, de când mă nasc eu sunt cineva.Aşa că,înainte de a ne tot strădui să facem lucruri,e mai adecvat să vedem cine suntem, ca să putem face ceea ce ne este menit să facem.Condiţia necesară pt a putea face e îndeplinită.Suntem.Trăim.Pentru îndeplinirea celorlalte condiţii există două mijloace infailibile: intuiţia şi imaginaţia.Cele două nasc creativitate.Si amândouă au o rădăcină comună de o putere nebănuită şi infinită: CREDINTA.Acum avem tot ce ne trebuie ca să trăim pentru a face şi nu invers.

Sigur că atunci când ai credinţă,automat se activează şi CURAJUL.

Stim cine suntem,ce daruri avem ,ştim că nu ni le poate lua nimeni.Nu vă temeţi,că nu vă lasă  Dumnezeu să plecaţi până nu vă vine vremea,aşa că nu mai faceţi forţat lucruri numai” ca să puteţi trăi”.Gândiţi-vă la vorba aia:”dacă ai o meserie care ti-aduce bucurie,nu munceşti toată viaţa!”

Aveţî curaj! Intuiţia şi imaginaţia vă ajută să schimbaţi ceea ce vă împovărează;Locul de muncă,oraşul,chiar familia,dacă nu e armonie,până când te întâlneşti cu tine, cel adevărat,în inima ta.

Eu v-am dat nişte instrumente pe care le-am folosit şi m-au ajutat.Certificat de garanţie ,găsiţi în inima voastră.Dar luaţi aminte la vorbele Părintelui Arsenie Boca:” Cel mai lung drum e de la ureche la inimă!”

Advertisements