Nu e vorba de un eseu despre toamna,ci despre inca trei poezii ce vor aparea ,sper, in curand intr-un volum  de versuri.Am pus,ca titlu al postarii, titlul primei poezii ,din seria de trei.Deci,in curand, la editura Cartea Daath,volumul “Poeme de adormit mintea”,Sper sa va bucurati de acest mic dar.Va multumesc!

Toamnă relativă

 

Vântul

Vântură ploaia

Ce spală Pământul

Toamna-mi rugină

Inelul de lumină

Ce mă-mpreună

Si mă cunună

Cu parcul.

Arcul timpului se-ncovoaie

şi se-ndoaie

relativ metaluminic

si destul de cinic

anulând gravitaţia inimii mele

care nu mai poate să atragă stele

să-ţi închipuie din ele

diademă.

Iţi spun

În mintea mea se naşte o dilemă:

dacă pentru o asemenea problemă

nu cumva,

Putem renunţa la Einstein

Si să-l luăm pe Newton de bun.

 

 

Genetica Genezei

 

Atunci când a făcut

Universul

Cum a putut

Oare, Dumnezeu

Să iubească atât de tare

Multimea vidă

Incât s-o lase gravidă

Si ea sâ-l nască pe Unu

Si el să se dividă?

Se pare că Pitagora ştia,da’n-a spus nimănui

Cel puţin mie aşa mi-a zis un specialist în microbiologie celulară,din Vaslui.

 

Lotusu’lu’ Gogu

 

Pe Gogu Il duseră la spital

Cică,nu e normal.

El are un aer, aşa,cam oriental

Si, odată,când mâncam amăndoi la chinezesc,

Mă pomenesc

Că-i răsare din cap

Un lotus cu o mie de petale!

(Le numărai ,câte două,

Până terminarăm de mâncat)

Io, când îl văzui cu asemenea freză ,

mai ales că gagică-sa-i coafeză,

by the way, pufnii în râs.

–        Nu păţâi nimic, bă poete, mi-a zâs

Citii un citat de Lao Tsî , du pe perete.

Si dispăru lotusu’,până se strânseră curioşii.

De-atunci n-am mai mâncat cu el decât brânză cu roşii.

Da’ io nu cred că e bolnav.

Dimpotrivă, are un zâmbet suav

Si-i iubeste pe toti

De parcă i-ar fi copii sau nepoţi.

Poate de aia l-au dus.

Ordin de sus

Să stea pe lângă asistente

Pe post de medicamente

Sau, poate, lotusu cu o mie de petale

Are veleităţi medicale.

Mai ştii la ce să te aştepţi?

Da’ nu cred să fie ei atât de deştepţi.

Advertisements