Am fost plecat pentru câteva zile şi n-am mai apucat să scriu pe blog.Am avut ,printre altele, un minunat concert la Dublin Irish Pub din Tg Mureş.Dar nu despre concert vreau să vă vorbesc .După concert,un grup de doamne a venit să mă felicite şi să-mi ceară permisiunea de a face fotografii.Una dintre doamne mi-a spus:”să fiţi fericit şi iubit,pentru că meritaţi!”I-am răspunsL”toţi merităm.” „Da,dar dv. meritaţi mai mult!”

De aici aş vrea să pornesc.De ce avem tendinţa de a crede că unii oameni merită să fie fericiţi şi iubiţi mai mult decât oricare alt om? Ce instanţă a hotărât acest lucru?Gândiţi-vă că toţi oamenii,indiferent de statutul lor social.fizic,moral,vor de fapt unul şi acelaşi lucru;Să fie FERICITI! Fiecare are,însă ,modul lui/ei personal de a înţelege fericirea.Majoritatea credem că ea trebuie căutată,obţinută cu sacrificii,la capătul unui drum greu.Dar fericirea este pretutindeni,liberă.Ea curge la infinit odată cu viaţa,n-are nevoie de definiţii sau metode de obţinere.Atâta doar că noi o confundăm cu împlinirea materială uneori,alteori cu îndrăgostirea,cu recompensarea unor merite,cu o carieră strălucitoare.Dar acestea sunt doar moduri de satisfacere a egoului nostru,plăceri guvernate de minte,menite să satisfacă dorinţe şi aşteptări.Suferinţa cauzată de neîmplinirea acestora ne face să spunem că suntem nefericiţi.Dar ce te faci că o droaie de oameni cu briliante cariere,cu bani,cu premii, cu chipuri de fotomodel sunt nefericite?

Acum vin la nevoia de a fi iubit.O să mă înjuraţi dar e tot o nevoie a minţii,a egoului.Nu a sufletului.Sufletul e zămislit ca să iubească ,nu să cerşească iubire.Când iubeşti,dăruieşti la nesfârşit.Când doreşti,ceri la nesfârşit.Cu toţii merităm să iubim şi să fim fericiţi.

Merită şi hoţul şi criminalul şi politicianul ,dar ei nu pot fi cu adevărat fericiţi şi iubiţi,pentru că nu au învăţat lecţia iubirii şi a sinceritătii.Nu au învăţat să mulţumească şi să se mulţumească.Teama de a pierde ceva i-a adus aici.trufia şi dorinţa de afi deosebiţi i-a adus aici.

Cine a învăţat să multumească, să pună mintea si inima la un loc pt a intra în legătură cu sufletul,cine a înţeles să se bucure de viaţa şi a învăţat să dea fără să ceară,acela e fericit,căci,dacă nu primeşte nimic în schimbul celor date ori făcute,nu suferă.

Este imposibil,totuşi,când radiezi iubire,să nu fii şi tu năpădit de iubire si din afara ta.Dar e nevoie de răbdare,căci nu toată lumea are acelaşi ritm de învăţare.

Eu nădăjduiesc că oamenii vor scăpa măcar de acest tipar conform căruia doar unii,aleşi,talentaţi,norocoşi,merită să fie fericiţi.Nu există noroc sau ghinion,doar aşteptări mai mult sau mai puţin înşelate.Noi ne facem norocul si ghinionul.

Din partea mea aveţi o inimă deschisă şi gând curat.Stiu că  asta nu vă plăteste facturile,dar sunt de ajutor intru seninătate şi bucurie.

Si nu uitaţi MERITAM CU TOTII IN ACEEASI MASURA!

Advertisements