-Babule, ce ştie omul când se naşte?

-Păi,ce să ştie? Ce ştie izvorul când o ia la vale.Nu ştie drumul da’ştie că undeva îl aşteaptă marea.

-Si dacă se varsă înntr-un râu?

Tot aia e ,că şi omul se întâlneşte cu alt om şi se-mpreună şi se înmulţesc şi tot acolo ajung.

-Adică,marea-i moartea?

Nu,copile,marea-i viaţa vieţilor.Pietrele şi secetele sint morţile.Căci moartea nu există,numai morţile.

-Si omului de ce îi e frică de moarte?

-De fapt îi e frica de viaţă.Sau,mai bine zis,de timp.Ii e teamă că n-are timp destul s-ajungă la viaţa vieţilor.

-Păi…şi ce să facă omul ca să nu-i mai fie frică?

-Să curgă ca izvorul.Si să se bucure de fiecare zi a drumului său.

-Da chiar,Babule,că tot aud oamenii zicând:”să te bucuri pe de-a întregul de fiecare zi ca şi când ar fi ultima”.Cum vine asta?

-Nu ştiu ,copile,că nu-s libelulă.

 

Advertisements