In volumul „Purtătorul de cuvinte”, apărut în noiembrie la editura Cartea Daath, este o poezioară numită „Impas” care zice aşa:

-Doamne,ce e fericirea?

-Fericirea e bucuria de a şti ce-i viaţa.

Noroc că nu m-ai întrebat ce-i viaţa,

Că n-as fi ştiut ce să-ţi răspund!

Căutăm o definiţie de care fericirea n-are nevoie.Ea este,Acum.Aici.In timp şi în afara lui în spaţiu şi în afara lui.In gând şi in afara lui.In trup şi In afara lui.Dacă mintea noastră are nevoie să definească fericirea, atunci spune-i că e bucuria de a şti ce-i viaţa.Mai simplu, bucuria de a fi,e chiar viaţa pe care nu o prea laşi să te traiască,Vrei tu să o trăieşti pe ea.Pentru că tu crezi că ea îti aparţine,nu că tu eşti un crâmpei din ea.

Câtă fericire poate fi? Fericirea,ca şi sănătatea,n-are unitate de măsură.Nu e multă sau puţină.Dacă eşti puţin bolnav,nu eşti sănătos.Dacă eşti puţin nefericit,nu eşti fericit.Sănătatea şi fericirea sunt una cu armonia întregului.O notă falsă strică armonia unui cântec.In cântecul vieţii nota falsă se cheamă minciună.Un moment de tristeţe nu e In afara fericirii.Este cunoaşterea absenţei bucuriei.Prelungirea tristeţii e notă falsă,e minciună.Egoul te îndeamnă la victimizare pentru a atrage atenţia celorlalţi.Un om nu poate fi trist o viaţa întreagă!

Eşecul? Nu trebuie să te facă nefericit.Nefericit să fii dacă n-ai bucuria încercării de a făptui.Gândeşte-te că nu orice reuşită aduce fericire.Aceea e plăcerea unei aşteptări împlinite.Fericirea nu trebuie s-o aducă nimic,căci ea este.Dacă viaţa e înţeleasă şi trăita cu bucurie,orice boală se vindecă,pentru că nu boala provoacă suferinţă ,ci suferinţa boală!A învăţa bucuria şi iubirea înseamnă a vindeca totul şi a trăi în armonie.Egoul născător de frică se opune iubirii şi te ţine în iluzia separării,în afara armoniei care este sănătate şi fericire.

Cum să fiu fericit?Nu există moduri de a fi fericit.Fericirea nu e o păpuşa de plastilină care face frumos sau urât.Cel care e mulţumit cu viaţa lui ,acela e fericit.Acela care nu e mulţumit,caută fericirea.

Când? Când e nefericit,adică în majoritatea timpului.Când o să fiu fericit? Când o să am o casă…O familie…Copii…Când o să crească copiii şi o să-mi permit o excursie în Bali…Când o să-i văd la casa lor…Când…Când…

Unde?Intr-un loc anume la care visezi de ani si ani. Sau,în celălalt.In el sau ea,persoana iubită.De ce căutăm fericirea şi iubirea în afara noastră,înainte de a ne acorda nouă înşine puţină atenţie.De ce nu luăm aminte  la natură care ne arata că tot ce e in afară a fost întâi înăuntru.De ce cautăm fericirea în afara vieţii noastre.Mai exact ,de ce o căutăm? De ce vrem cu totii să fim fericiţi,uitând să fim pur şi simplu,căci a fi e verbul din care toate celelalte vin în viaţa noastră.A fi este născut din NESFARSITA IUBIRE A LUI DUMNEZEU si este însăşi cheia fericirii!

Advertisements