Archive for January, 2014


Multumesc, Maestre Dang!

Pe 30 ianuarie este ziua Maestrului meu. Au trecut deja 7 ani de când a parasit corpul fizic şi nu e zi să nu găsesc o clipă pentru a-i mulţumi. El m-a ajutat sa înţeleg puterea Luminii din glasul meu,să-mi înnobilez talentul prin munca întru înţelepţirea trupului şi iluminarea sufletului,să înţeleg calitatea de instrument smerit al Iubirii Divine. Cum? Prin ce mari metode? N-o să vă expun tehnici de meditaţie sau lucruri senzaţionale, ci lucruri mărunte şi simple.

In fiece zi ma gândesc dacă am reuşit să adaug 5 minute intervalului de timp în care nu judec pe cineva sau ceva.

Verific dacă mânia mea care dura trei ore sau treizeci de minute s-a redus la 3 min sau la 30 de sec.La magazin,în faţa casierei am grijă ca zâmbetul meu şi o vorbă să aduca lumină în inima ei.

Adesea îmi amintesc că ceea ce e solid şi material e mai puţin indispensabil vieţii: poţi trăi mult fără adăpost, zeci de zile fara hrană,zile fără apă,dar fără aer?!

La orice concert pe care îl susţin sunt conştient că vocea mea e tălmaciul smerit al Luminii.

Sunt hotărât să rostesc adevăr şi să trăiesc în Adevăr.

Pentru că am promis în inima mea Maestrului meu să împărtăşesc tuturor acelora care,prin destin,apar în calea mea, toate darurile pe care le-am primit de la el.

Dar recunosc că a fost o perioadă în care am neglijat totul,căci,nevăzând rezultate imediate,am simţit zădărnicie ,că tot ce fac n-are rost.Probabil că trufia aştepta medaliile care nu mai veneau.Am pierdut cam tot ceea ce un om „modern” poate pierde, pentru a mă putea trezi din somnul care naşte monştri.

Acum sper că m-am trezit ca să-ti pot,în sfârşit mulţumi,Maestre Dang,pentru toate darurile şi pentru a-mi împlini menirea atât cât mai e nevoie de mine!

Fie ca Timpul Florilor,când fiecare om de pe Pământ va avea zâmbetul pe chip să devină cât mai degrabă aievea!

Advertisements

29 ianuarie 2014

22 ianuarie 2014

19 ianuarie 2014

Eminescu

daniela marin

Eminescu a existat. A inspirat şi a înnobilat cu respiraţia lui eterul românesc.

Eminescu există pentru că încă există această ţară la o margine de mare, cu lacuri cristaline în care luna oglindeşte vârfurile munţilor înalţi, cu râuri repezi, sclipitoare, cu văi şi dealuri şi câmpii.

Eminescu n-a murit pentru că nu avea cum să moară. El doar s-a dăruit pe sine, ni s-a dăruit nouă, locuitorilor acestor binecuvântate meleaguri, s-a împrăştiat în miliarde de gânduri şi emoţii, s-a făcut una cu praful stelelor lucind pe bolta noastră, una cu mărgăritarele pământului pe care noi călcăm uitând să mulţumim.

Nu pot să uit cât de impresionată am fost (şi la fel am rămas şi astăzi să fiu) de prima scrisoare, Scrisoarea I. Nu ştiam pe-atunci nici de Schopenhauer, nici de Vede, şi nici nu m-ar mai fi interesat altceva, pentru că tot ceea ce mă interesa la vremea aceea găsisem…

View original post 1,319 more words

Sunt bogat

Sunt bogat

Deşi m-am născut într-o familie cu 4 copii şi locuiam 7 inşi in doua camere,am fost,din naştere, un om foarte bogat.Primisem de la Dumnezeu atatea daruri nepretuite:glas dulce,darul limbilor,talent sportiv,parinţi şi fraţi iubitori.Da,eram bogat,dar nu şi îndeajuns de generos.Toţi anii ce i-am trăit pâna azi  am tot învăţat să dăruiesc.Am învăţat întâi să dăruiesc pe scenă,dar mereu am rămas dator cu dăruitul în viaţă.E greu să ieşi de pe făgaşul osirdiei întru confort material şi status social.Stiam de mic că o să ajung faimos şi voiam s-o fac pe puterile mele.Am reuşit,după multă trudă,dar n-am înţeles pe deplin ce înseamnă să dăruieşti cu adevărat pe toate planurile.M-am zbătut ,am ajuns celebru,aveam casă încăpatoare, două maşini, o soţie frumoasă şi inteligentă, o fiică frumoasă şi inteligentă.Credeam că având casa noastră vom avea liniste şi armonie în familie.Viata mi-a demonstrat că nu e chiar aşa. Nu eram bogat cu adevărat. Eram corijent încă la dăruit.Uşor-uşor învăţam ceva- ceva şi ,în 2002,Dumnezeu mi-a dăruit cântecul „ Sunt bogat”.De acest cântec mi-am amintit azi  şi m-am hotărât să scriu articolaşul ăsta.Scrisesem cantecul,dar tot nu aplicam cu adevărat învăţătura lui.

In 2005 scriam:

„Dăruind vei învăţa să mulţumeşti

Mulţumind vei învăţa să primeşti”

( „In căutarea armoniei” www.edituracarteadaath.ro)

Suntem în 2014 şi,după ani de corijenţă, deşi locuiesc singur, cu chirie, îndrăznesc,în sfârşit,să spun: Sunt bogat.ştiu ce înseamnă să dăruieşti fără să ceri absolut nimic în schimb!

Vă mulţumesc şi vă dăruiesc cântecelul meu ajutător.

 

 

12 ianuarie 2014