Răni şi curcubee
Cel mai adesea am plâns pentru că nu i-am prea înţeles pe cei pe care-i iubesc şi ei nu m-au prea înţeles pe mine.
Azi mi-am reamintit că şi rănile şi curcubeele sunt daruri pe care Dumnezeu ni le dă pentru a putea înţelege viaţa.
Voi lua o pauză de la scrisul pe blog.Voi chibzui şi voi vedea dacă voi mai scrie.Oricum vă mulţumesc celor care l-aţi citit!
lecţia
Suvoaiele vieţii
m-au luat,cu inima mea grea ca o piatră de moară
şi m-au purtat
de-a rostogolul
până-ntr-o apă mare, lină şi sărată.
Acolo, ştiam că am tot timpul din lume
Ca să învăţ să înot.
Acolo,
În marea de lacrimi a iertării.
blogul lui gyuri 
Deși nu știu exact ce se petrece, simt că treceți printr-o încercare, și îmi pare rău că oamenii buni au multe asemenea încercări. Și eu am avut odată o mare încercare sufletească, în urmă căreia mi-am închis un blog. Dar mai apoi, am revenit, pentru că am simțit că scrisul era mai mult decât o descătușare și o plăcere personală – era un mijloc de a împărtăși celorlalți cărările mele. Și aceasta era o datorie.
Cred că la fel este și pentru dv. . și de aceea simt că veți reveni, după ce momentul va fi trecut. Toți avem nevoie de un răgaz, uneori. Pentru a renaște din cenușă !
Vă doresc să vedeți curcubeul mai repede decât vă așteptați !
Cu prietenie,
Florina
Cei care te iubesc vor fi mereu alaturi de tine, chiar daca nu sunt in vecinatatea apropiata! Nu trebuie sa fie , intotdeauna , cineva care sa te bata pe umar si sa te compatimeasca, desi, de multe ori, ca fiinte umane , avem nevoie de asa ceva! Nevoia de scris va reveni , mai repede decat va apare curcubeul pe cer! Cum ne explicam, altfel, Eminescu, Nichita Stanescu, Marin Preda si cati alti, pe vremea carora nu exista ”blog”-ul sau posta electronica! Avem nevoie de pauza pentru reflectii, pentru reincarcarea bateriilor prin meditatie! Daca n-o facem , suntem deja roboti! Robotii propriilor noastre fiinte! Pe curand, si la buna citire!