daniela maria marin

Despre antrenori personali, mentori, dascăli, profesori nu se spun şi nu se povestesc prea multe. Rămân ascunşi, în general, în umbră, în culisele scenei. O persoană care a ajuns în luminile rampei, indiferent în ce domeniu, poate că mai aminteşte din când în când (în special când este întrebată), de profesorul care i-a deschis calea, care i-a oferit ceea ce a avut nevoie pentru a ajunge să-şi poată folosi şi exprima talentul, de acea persoană care a săpat şi-apoi a pavat drumul  înaintea sa. Dar nimeni nu este interesat să cunoască nu suferinţele sau munca “vedetei”, ci suferinţele prin care a trecut profesorul, antrenorul său, imensa şi complexa muncă depusă de mentorul său! Nimeni nu este interesat să afle de sufletul pus pe tavă, de inima pe care o deschide dascălul şi astfel permite crearea unei legături profunde cu elevul său. De regulă, asemenea mentori sunt extrem de modeşti, de-aceea…

View original post 697 more words

Advertisements