Archive for May, 2014


daniela maria marin

Colecţia Poveşti şi Povestiri aştepta de mult timp să-şi facă loc în catalogul Editurii Cartea Daath. De-atât de mult timp încât aproape că îşi pierduse speranţa. Şi, cum ştim că zice o vorbă, exact atunci când renunţi la a mai dori ceva, atunci se detensionează spaţiul şi poate primi revărsarea binecuvântării. Exact aşa mi s-a intâmplat şi mie.

Din experienţa mea de mătuşă şi-apoi chiar de mamă, am înţeles că lumea s-a schimbat tare mult în ultimii 20-30 de ani. Poate simplul fapt că erau preferate poveştile inventate în timp ce faimoasele, străvechile, tradiţionalele poveşti nu erau nici dorite, nici măcar apreciate ca frumoase sau interesante. Nu ştiu dacă limbajul, arhaismele sau regionalismele ar fi putut fi de vină, căci, până la urmă, aveam poveşti scrise de autori străini. Copilului meu nu-i plăceau subiectele prea triste sau prea serioase sau prea crude… Recunosc, Hensel şi Gretel nici nu i-am citit…

View original post 568 more words

daniela maria marin

Colecţia Poezii, gânduri, desene – Partea a II-a

În anul 1986 apărea la Editura Findhorn o carte plină de înţelepciune. E uşor să ne lăsăm amăgiţi de simplitatea cuvintelor, să trecem pe lângă o tejghea, grăbit spre cabinetul particular de psihoterapie,  comentând ironic “Şi cine altcineva îi mai vorbeşte?” Se referea la cartea Dumnezeu mi-a vorbit. Acesta a fost reacţia unui domn foarte profesor şi foarte psiholog în urmă cu vreo nouă ani. De curând l-am revăzut într-o cu totul altă ipostază, discutând public despre spiritualitate, l-am descoperit a fi un adevărat fan al comunicării cu lumea spiritului. Am zâmbit tare în sinea mea şi mi-am amintit că oamenii se luptă pentru supravieţuire. Şi dacă trebuie să supravieţuiască, n-au încotro, fac orice, acceptă chiar să vorbească cu Dumnezeu, chiar şi după ce i-au râs în faţă dispreţuitor.

cop_Dzeu mi-a vorbit

Autoarea acestei cărţi, Eileen Caddy, a fost nu doar un pionier al…

View original post 1,880 more words

daniela maria marin

Colecţia Poezii, gânduri, desene – pentru că esenţele se distribuie în flacoane mici!

O asemenea colecţie care pune laolaltă două limbaje, exprimarea prin cuvânt şi exprimarea prin desen sau fotografie –  indiferent cum este realizat desenul, în cărbune, tuş sau culoare, pe pânză sau hârtie ori, mai nou, pe tableta grafică – nu conţine cărţi în care cuvintele sunt “ilustrate” grafic, ci ele se îmbină, se însoţesc cu imaginile.  Poate că fiecare dintre cele două forme de exprimare are mesajul său,  dă naştere unei emoţii, deschide poarta unei idei şi asta fără să se distrugă între ele. O coabitare între gândul exprimat prin cuvânt şi gândul exprimat prin desen, model ideal pentru relaţia cuvânt-faptă, gând-reflectare, imagine. Trăirea este acompaniată de emoţie şi de gând. Când acestea se impletesc,  trăirea se rotunjeşte într-un univers deschis cititorului, cumpărătorului de astfel de cărţi.

De prea multe ori mi-a fost dat să observ cum…

View original post 1,366 more words

daniela maria marin

Pentru această ediţie a Târgului Internaţional de Carte Bookfest avem două vedete: Colecţia “Poveşti şi Povestiri” şi Colecţia “Noua Paradigmă”. Dar de ce n-am face vedete din toate colecţiile? Vedete de suflet, nu de carton.

Din ce în ce mai mulţi oameni ajung să descopere catalogul Editurii Cartea Daath. A venit vremea, ca să spun aşa, şi sunt tare bucuroasă.

Mi-aş fi dorit să fi putut fi gata şi cu ultima carte scrisă de Dr. David R. Hawkins, Letting Go, dar n-am reuşit. Îşi va face apariţia cândva, la finele lunii iunie.

Am reuşit doar să împlinesc “Prezenţa” cu volumul al doilea al acestei minunate cărţi ce tratează nondualitatea într-o manieră extrem de clară, simplă şi astfel uşor accesibilă chiar şi cititorilor necunoscători ai acestui domeniu de studiu al conştiinţei.

Şi, facilitând, zic eu, “Prezenţa” lui Rupert Spira, o vedetă a acestui an de sărbătoare pentru Editura Cartea Daath (care…

View original post 365 more words

Uneori…Alteori…

Uneori…Alteori…

Uneori îmi plouă cu rouă.Alteori îmi rouă cu lacrimi.

Uneori ştiu că am fost dăruit.Alteori ştiu că n-am preţuit.

Uneori îmi pare că sunt.Alteori sunt doar o părere.

Uneori mă simt prea înţelept pentru lumea asta.Alteori prea naiv pentru lumea asta.

Uneori ştiu că sufletul meu ştie.Alteori mintea şi trupul meu nu înţeleg.

Uneori lumea mă apreciază din suflet.Alteori pentru că aşa a învăţat.

Uneori mă huleşte din orgoliu.Alteori,pentru că aşa a învăţat.

Uneori Adevărul cântă cu glasul iluziei.Alteori,iluzia doare,sângerează şi plânge Adevăr.

Uneori îmi pasă de blog. Alteori,îmi pasă de Glob.

Uneori zic că tot ce se naşte are şi un sfârşit. Alteori, mă liniştesc la gândul că şi aceia care se cred stăpânii Lumii s-au născut.

Uneori cred că Dumnezeu are un plan clar. Alteori,cred că Ii place jazzul si planul e doar tema de la care porneşte improvizaţia.

Ca să nu mai existe nici uneori,nici alteori, mă las cuprins de iubire… ACUM!

daniela maria marin


Sincronicităţile sunt savuroase!

Am ajuns, in sfârsit, să citesc traducerea volumului II din Prezenţa – Rupert Spira. Cartea urmează să apară săptămâna viitoare, spre final. Oricum, la Bookfest va fi prezentă. Citeam cu atenţie să corectez eventualele scăpări ale Adinei Ihora, o dragă prietenă şi foarte bună traducătoare ce s-a oferit să mă ajute şi cu această carte. Am ajuns la acest pasaj si nu am mai putut continua lectura. M-am oprit, am copiat şi m-am gândit că trebuie să-l pun imediat „la vedere”! Sper să vă bucure şi pe voi, aşa cum m-a bucurat pe mine.

Fragment din volumul II al cartii Prezenţa de Rupert Spira:

Tot ce ne-am dorit vreodată

 

Întrebare: Descrieţi uneori sfârşitul căutării ca pe experientizarea iubirii sau a fericirii, însă numind-o astfel, se ajunge câteodată la instalarea unui alt tipar de căutare, o altă idee despre ce formă ar trebui să îmbrace clipa de…

View original post 1,572 more words

daniela maria marin

Well, I think there’s no more space for silence inside myself. It’s time to speak. Or to shout? Who knows how people would perceive me, how they are willing to become aware of their own perception style. It’s a new trend, didn’t you know?… Well, recently perception is trained. We learn how to positively perceive everything, we learn how to program our subtle inner processes under the majestic control of our repetitive thoughts-words, ignoring anything that could affect programming. Yet, the action of ignoring it is preceded by the action of becoming aware of that thing, situation, emotion that might endanger our happy, positive living. Once we become aware, we know it, and it is there for good. Our subconscious and holographic memory has been already imprinted – or lighted up – with that “unhappy pin”. To ignore means to stop feeding with energy, means that idea, thought, feeling will…

View original post 1,824 more words

Do you speak technologos?

 

In cafenea.Eşti cu trei amici.Dacă eşti ca mine un old f fashioned ass hole şi n-ai smart phone sau tabletă,te uiţi la ceilalţi,sorbi din cafea,bei tutun si taci.Si aştepţi câte un surâs ori ultimu’ banc de pe net ori uau Inna cu tipu ăla cu Cola au 5mil de wiewuri,cool!

Dacă ai smart phone,ai şansa să conversezi cu amicii tăi.Iţi faci un selfy şi dai send cu chatuiala:”I buy you a cofee.” ‚k.nsgr.”Adică ok,fără zahăr ( şi,bineînteles,un smiley).Faci trei poze cu cafeneaua.Send:”e cool aici,mai venim şi mâine?” „Mâine nu pot am un Karaoke,gen,cu un malaesyan de pe facebook,pe un site.Cântam împreună on line.Intră şi tu pe facebook şi vedem.”

-Shit! Exclamă toţi trei aproape în cor

-Ce e ? zici  tu

-A căzut netu’.Hai peste drum,că ăia au ţeavă mai bună.

-Da’ n-au capuccino.

-Ne laşi,frate? Ce,eşti manechin?

Deocamdata,cu mobilu’ meu, I can’t speak technologos şi nu ma deranjează să beau cafeaua în linişte.Imi place să mă joc cu logosul meu natural,am imaginaţie,pot să fac glume şi fără să le iau de pe net,dar va fi ,la un moment dat,nevoie să-mi schimb telefonul,să pot comanda taxi pe aplicaţie,că vine mai uşor.

Da.Deocamdată n-am nevoie să speak technologos,dar never say never.Poate vreau şi eu să ies cu prietenii şi să socializez,gen!

 

 

Viaţa are rostul pe care i-l dai

Oamenii caută rostul vieţii şi suferă că nu dau de el.Unii,mai deştepţi,spun că ştiu care e,dar că e dificil să ajungi la cheia ce deschide uşa către simplul „ a fi”.Unii zic că e la capătul şirului de meditaţii în posturi îmbârligate şi la capătul sirului de mantre miraculoase ce te scot din maya iluziei. Alţii cred că drumul e cel dat de mătănii şi post îndelungat,desconsiderăndu-i pe cei ce n-au putere să facă asta.Unii găsesc că drumul e cel al luptei pentru a dobândi: putere,bani,succes,faimă.Alţii văd cheia în cercetarea universului,căutând adevărul ultim în particule şi unde nanodimensionale.

Infinitul însă n-are un rost anume,iară viata este fără de sfârşit.Ca să întelegem viaţa în limitarea sau, mai bine zis, în autolimitarea noastră duală,putem spune că viaţa e dreapta şi vieţuirile noastre sunt segmente.Noi,în călătoriile noastre prin viaţă,folosindune de trup şi minte,colorăm segmente.

Noi dăm sens şi rost vieţii pe segmentul dat.

Când mintea noastră ne spune că n-am găsit rostul potruvit,suferm si ne facem rău nouă şi implicit celor cărora le pasă de noi.De ce,când avem la îndemână în fiece clipă ABCul rostului?

Uite,de la A ; adevăr,alchimie,artă,ardere ,acceptare.

De la B: bucurie,bunăvoinţă,bine,blândeţe,bunăstare.

De la C: credinţa,curaj,compasiune,cunoaştere,convieţuire,conştienţă,cântec,convingere…

Chiar şi numai folosind acest ABC ad-hoc, putem ajunge la esenţa care a creat infinitul numit viaţă,putem ajunge la IUBIRE.

Prin rosturile pe care le dăm vieţii noi stabilim lungimea şi greutatea drumului nostru spre IUBIRE!