Nicio întrebare fără răspuns!

Hold your weapons! Don’t shoot!Stiu,veţi spune că sunt atâtea întrebări la care omenirea n-a găsit răspuns.Poate că aveţi dreptate,dar să vă spun de ce scriu acest articol cu titlul de mai sus.

In urmă cu 2-3 săptămâni, am primit câteva întrebări pentru un interviu, de la o revistă.Printre ele era una de genul’acum, după atâtea experienţe trăite,e vreo întrebare legată de viaţă la care n-aţi găsit răspuns? „  Am răspuns instantaneu,fără să mă mai gândesc:” Nu există întrebări fără răspuns,ci doar răspunsuri nesatisfăcătoare!”

Cu toţii ne punem şi punem altora întrebări.Si primim răspunsuri.Chiar şi „nu ştiu” e un răspuns.Dar nu la acest gen de răspuns voiam să mă refer.Primim răspunsuri mereu.Unii dintre noi se mulţumesc cu aceste răspunsuri şi trăiesc aşa.Alţii nu se împaca cu ele şi caută altele,născând astfel noi întrebări.

Intr-=un fim mediocru cu Van Dame de la ProTv (ca 80% din filmele de la Pro),un copil pune mamei o întrebare:”Cine l-a numit pe Dumnezeu Dumnezeu?” „ El,dragul meu, şi-a zis aşa.” „ De ce nu şi-a sis Charlie sau Tom?”

Interesant,nu-i aşa? Dacă nu ne convine răspunsul,căutăm unul pe măsură.De multe ori poate ratăm adevărul,doar pentru că nu ne convine răspunsul sau pentru că nu-l înţelegem.Suntem diferiţi  şi putem întelege diferit acelaşi răspuns.Putem primi răspunsuri diferite în etape diferite ale vieţii.Putem primi răspunsuri sau da răspunsuri în funcţie de nivelul nostru de înţelegere.Putem da înţelesuri diferite aceluiaşi răspuns ,în funcţie de nivelul de conştiinţă la care am ajuns.In funcţie de nivelul de conştienţă a nivelului de conştiinţă.

Există o fascinaţie a întrebărilor şi răspunsurilor.O dependenţă de genul Facebook,dar care a rezistat modelor şi încă va rezista,spre deosebire de selfie-ul cu burgeru’ în gură şi pantalonii în vine,numa’ bun de urcat pe vitala reţea de socializare.Da. O fascinaţie mai ales în ceea ce priveşte Marile Intrebări.

Filosofii îşi pun singuri mari întrebări şi îşi dau singuri mari răspunsuri speculând în sfera limitată a inteligenţei şi a erudiţiei lor.

Misticii spun” crede şi nu cerceta” şi se mulţumesc cu cele şcrise în scripturile religiei pe care o reprezinfă.

Savanţii emit teorii pe care le verifică prin măsurători repetate.

Artiştii adevăraţi au momente de graţie,în care talentul,inspiraţia şi imaginaţia se racordează la mintea universală şi prind crâmpeie de adevăr pe care ,unii dintre ei,uneori, le şi înţeleg.Alteori sunt doar vehicule purtătoare,iar în viata de zi cu zi ,traiesc insatisfactia răspunsurilor neconvenabile şi suferă la nesfârsit.

Cuanticienii dau credit Oceanului Tuturor posibilităţilor pe care îl numesc Conştiinţă şi dau mare importanţă Observatorului Eternei Mişcări şi sunt preocupaţi de Spaţiul Dintre.

Astfel ei se aseamănă cu Spiritualiştii care te îndeamnă să găseşti răspuns în Spatiul dintre gânduri,fiind observatorul conştient al propriei Fiiri.Te îndeamnă a găsi Sinele Mare în sinele mic.

Eu mi-am pus şi am pus multe întrebări.Am primit,mi-am dat şi am dat multe răspunsuri.Dar,odată cu acea întrebare nevinovată pentru acel interviu,am realizat că până şi întrebarea cea mai potrivită ,cel mai înţelept răspuns,nu sunt decât izvorul altei întrebări.

Am înţeles că,dacă eşti un obsevator sincer şi nepărtinitor al vieţuirii tale,experienţa directă îţi oferă răspuns fără a mai fi nevoie să pui întrebări. A te lăsa trăit de viaţă te scuteşte de chinul întrebărilor.E nevoie doar să accepţi şi să înţelegi fiecare experienţă,oricât de nedreaptă îţi va părea.Acolo ,în spaţiul dintre gândurile tale,prin care mintea ta judecă,analizează şi te minte,acolo ,în liniştea inimii, răspunsurile vin,cu noima lor cea mai înaltă.Altfel vei suferi şi te vei amăgi cu iluzia că viaţa e o luptă veşnică în căutarea Adevărului.Sforarii Lumii asta şi vor: să ne ţină în junglă,unde frica şi lupta pentru supravieţuire să fie boli cronice pentru care să ne vânda din când în când,câte un vaccin minune şi nişte cipuri în cap ca să ne bucurăm că ne descuiem usa doar  uitându-ne la ea.

Fie ca Adevărul să vă trăiască şi să nu vă lăsaţi gândiţi de alţii.

Eu,unul, am renunţat la întrebări şi sper să înteleg răspunsurile care-mi vin,chiar dacă ,unele îmi provoacă,deocamdată tristeţe şi chiar suferinţă.

 

Advertisements