Portret de fată cu ochi trişti

– cântec –

Nu stiu, prietene,cum o cheama

Nu-mi amintesc.

Dar stiu c-a fost de-ajuns să o zăresc.

avea-n priviri un dulce-amar

cum să-i rezişti

asa că i-aş spune,daca îmi permiţi,

„Fata cu ochi trişti”

Ce ochi – migdale amare

N-ai cum să le rezişti!

Mai bine să n-o ştii

Pe fata cu ochi trişti.

Vorba ei mă-nmătăsa

Parfumu-i mă-mbăta.

Plutea în jur un zvon de iasomie.

Ea îmi vorbea

Eu ascultam

Si tăceam.

Stiam că acea zi de azi

Mâinele nu-l ştie.

Ce ochi – migdale amare

N-ai cum să le rezişti!

Mai bine să n-o ştii

Pe fata cu ochi trişti

Advertisements