Archive for January, 2015


Advertisements

daniela marin

Printre părerile exprimate direct am auzit repetându-se cât de frumos a fost, cât de folositor este, cât de emoţionant, cât de dens, ca informaţie, cât de impresionant este sau că “sigur mai trebuie văzut o dată” Eternul Spectator.

Spectacolul acesta nu este uşor, nici simplu, chiar dacă încearcă să transmită cât mai accesibil cu putinţă informaţii “grele”, necesare evoluţiei spirituale, dezvoltării personale, dar nu numai. Informaţii, într-adevăr, dense pentru cei care au pornit deja în căutarea sinelui ori a adevărului propriei vieţi şi doar fireşti pentru aceia care s-au găsit pe ei ori care nici măcar nu se pierduseră. La fel de bine se poate spune că pentru cei care nu s-au preocupat până acum de asemenea subiecte, spectacolul este unul care ridică intrebări, ba chiar oferă şi răspunsuri la întrebările nerostite ale spectatorului. Unele dintre aceste răspunsuri pot fi acceptate relativ uşor, altele mai puţin sau deloc.  Identificarea…

View original post 819 more words

17 ianuarie 2015

Slavă Ţie, Mihai Eminescu!

daniela marin

Ce înseamnă, oare, 165 de ani? Nu cât, mult sau puţin, ci ce înseamnă pentru partea asta de Pământ, binecuvântată ca un rai, căruia i s-a dat numele de România?165 de ani de când aerul, pământul, apele şi pietrele de pe-aici au respirat Spiritul ce s-a numit Mihai Eminescu!

Avem cum a aduna clipele de strălucire a geniului revărsat în toate râurile ţării noastre? Am putea număra ceea ce bătrânul dascăl aduna într-un singur număr?

Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,
Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;
Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Aşa el sprijină…

View original post 834 more words

Un Spirit Inalt al ţării mele
Eminescu a fost,este si va ramâne unul dintre cele mai înalte spirite cu care aceasta ţara a fost binecuvântată! Neinţeles de unii si prea înţeles de altii,Mihai Eminescu a plecat prea devreme inapoi in Lumina din care ne-a fost trimis.El se identifică,in inimile noastre, cu geniul,cu iubirea,cu înţelepciunea si cu înalta cunoaştere spirituală.Aşa cum se identifică cu Adevăratul Românism!
In semn de aleasă pretuire ,îi dedic astazi ,la 165 de ani de la nastere,câteva versuri;
Cătând spre Luceafăr

A fost odată,chiar aici,
– în trup şi în simţire-
Făclie firii noastre mici
Spre dulcea nemurire

Dând prealumină verbului
El nimici uitarea
Si arse laţul timpului
Topind în inimi Zarea.

In versu-i stă de-a pururi Azi
Clipa ce scrie viaţă
Si Cerul ce-şi îngână-n brazi
Netimpul ca verdeaţă

Si Universul i-a plătit
Nemoarte ca simbrie
Iar nouă ni l-a pironit
In inimi pe vecie!.

13 ianuarie 2015

8 ianuarie 2015

6 ianuarie 2015

5 ianuarie 2015