Archive for May, 2015


Teatrul Vietii in Viata Teatrului

N-am mai scris de mult timp pe blog.Noroc cu cele cateva articole frumoase pe care le-am rebloguit in primăvara asta! E drept ca am fost prins în vâltoareaproiectelor in care sunt angrenat,dar m-am lasat si in voia dulcei ipocrizii a „comunicarii” pe feisbuc.

Apropo de vâltoarea proiectelor,chiar unul din proiectele în care sunt parte,ma face să scriu acest articol.Teatrul Spiritual,proiect initiat de Daniela Marin,un Om ce talmăceste cu Har Adevarul in arta scrisului,dar si în Arta Vieţii,este un proiect foarte drag inimii mele!Voiam de vreo doua săptamâni să scriu articolul,dar,iata,acum,ca s-a terminat prima stagiune cu spectacolul Eternul Spectator, a venit vremea sa-l scriu.

Oameni angrenati în activitatea teatrală,când ma auzeau vorbind de Teatrul Spiritual, ziceau că e un pleonasm.Asa o fi,numai ca e unul necesar.Si ca să vedeti de ce spun asta, o sa fac un salt in timp:

Pe la vârsta de 7 ani,când imi citeam deja singur povestile,nu înţelegeam cu mintea raţională testele pe care trebuia ca eroii mei sa le treacă,da’ nici nu era nevoie,căci imi placea la nebunie să le trec împreuna cu ei!Apoi,în clasa a doua a venit rândul lu Jules Verne,etc…Nu stiu cum si de ce si nici nu conteaza,dar anii si învăţătura,nu au reusit sa ucida receptorul ingenuu,fie ca era vorba de carti sau filme,lăsam la uşă preconcepţiile si lucrurile învătate,devenind parte din opera de arta cu care ma întâlneam.

La facultate,la teoria literaturii,am înteles ( şi cu mintea) caracterul iniţiatic al artei scrise,înca din cele mai vechi timpuri,de la Ghilgamesh şi Ulysse,până in zilele noastre.

Ca şi vieţuirea şi arta avea rol initiatic in devenirea spirituala.Acelasi rol.

Am ajuns,apoi, la Calderon de la Barca si la Shakespeare,pentru a intelege ca teatrul rosteste adevăr cu ajutorul iluziei şi am înteles ca viata e teatru şi teatrul e viaţă.Si am inceput sa mă constientizez ca actor şi spectator al vietii mele.Am inceput să scriu cântece cu acţiunea în cer:’Alerg printre stele” şi „Aşa departe cerul tău” – 1984.

Intelesesem deplin ceea ce ştiam de mic: că voi rosti si făptui Adevar cu ajutorul Artei! Asa cum Platon şi Socrate au facut-o prin dialog,Pitagora prin numere.Exista multe căi prin care Adevarul serpuitor prin iluzie se revelează.

eternul1

Aducându-mi aminte aceste lucruri,spun da,Teatrul Spiritual este un pleonasm,dar,văzând ce s-a întâmplat dupa 90,mai ales în România,când criza de limbaj a început să golească teatrul de adevăr,când forma( iluzia) a căpătat importanta şi ADEVARUL ( fondul) a fost lăsat undeva la margine,am constatat ca Teatrul Vietii a cam ieşit din Viaţa teatrului si atunci un demers precum Teatrul Spiritual e de salutat pentru intentia sa clară de a lărgi Constienta  omului,readucându-i din nou in atentie dublul său rol de actor si spectator in propria sa viaţă.Viaţa e teatru şi teatrul e viaţă,iar proiectul numit Teatrul Spiritual este doar un supliment spiritual menit sa va ajute în Arta de A Trăi simplu şi profund,atent şi constient prezentul ,neopunându-vă fluxului fascinant al curgerii vietii,pentru a vă putea bucura de călătorie,înainte de ţeluri şi idealuri propuse.

Dacă apar manifestări neplăcute,adresati-vă Inimii sau Colecistului!

Advertisements

daniela maria marin

Se vede treaba că mă simt aproape intrată în vacanţă. Nu chiar la pensie, că aş fi putut gândi şi treaba asta dacă mă gândesc la evenimentul de ieri, la Ultimul Clopoţel… Toate lucrurile se petrec din intrinseca lor potenţialitate, spune dr. Hawkins. Şi din chiar această potenţialitate am trăit tot felul de stări în ultimele 24 de ore, din care am dormit doar vreo două.

Incercând să înţeleg şi să găsesc schimbările necesare noului statut, de mamă de absolvent de liceu, m-am bâlbâit printre tot felul de sentimente şi emoţii de nu mai înţelegeam nimic. Dar Universul lucrează! Şi, iată ce-am găsit eu pe fb, un pasaj din cartea Letting Go-Calea renunţării, ultima carte a doctorului David R. Hawkins:

“Renunţarea înseamnă a fi conştienţi de un sentiment, a-l lăsa să-şi facă apariţia, a-l trăi şi a-l lăsa să-şi urmeze cursul fără a dori să schimbaţi nimic la el şi…

View original post 573 more words

daniela maria marin

Aşa am observat şi eu, cum au observat mulţi alţii înaintea mea. Nu vedem ceea ce este în imediata noastră apropiere. Nu vedem ceea ce este sub nasul nostru, dar suntem atraşi de ceea ce ne este departe, inaccesibil, eventual şi interzis. Omului, cu cât îi arăţi binele, cu-atât se-ndreaptă şi mai puternic spre opusul binelui. Cu cât îi arăţi răul, cu-atât îşi va dori binele.  Corpul uman, care este cuprins în contextul matricial arhetipal, funcţionează în doi timpi: pornit, oprit. In funcţia pornit se străduieşte să se adapteze la noianul ăsta de informaţii în care există. Se lasă traversat pentru că nu este altfel posibil atâta timp cât nu se poate înălţa muuult deasupra matrixului. Şi nu e o glumă, nici o fantezie. Cei care au avut acces, au înţeles. Puţini. Tare puţini. Probabil acei 0,4% din populaţia globului de care vorbea dr. Hawkins că au atins nivelul iubirii…

View original post 799 more words

Dezvoltare spirituala - Spiritual Development

Discernământul spiritual nu conţine doar raţiunea şi procesele-i specifice. A discerne, a face diferenţa dintre adevăr şi falsitate, presupune trecerea informaţiei prin filtrul cel mai înalt, cel nealterat de contextul fizic-material, prin filtrul spiritului sau prin bariera vibraţiei sale. Discernământul spiritual se manifestă deseori prin intuiţia pe care cei mai mulţi oameni au sufocat-o, ba chiar educat-o să se supună matricei mentalului colectiv. Acest câmp morfic, acest larg context ce cuprinde mentalitatea globală, cu particularităţile şi individualităţile sale, este predefinit la fel cum o celulă poate să manifeste funcţiile necesare contextului în care s-a născut. Este nevoie ca ea să facă anumite lucrări. Această nevoie sau legea necesităţii nu stă nici în logica, nici în memoria conştientă a omului, ci le cuprinde şi pe acestea aşa cum cuprinde şi reglează toate cele ce sunt.

Cât de mari, de inteligenţi, de creatori ne-am crede, suntem doar supuşii sorţii, vorba lui Eminescu…

View original post 228 more words