daniela maria marin

Aşa am observat şi eu, cum au observat mulţi alţii înaintea mea. Nu vedem ceea ce este în imediata noastră apropiere. Nu vedem ceea ce este sub nasul nostru, dar suntem atraşi de ceea ce ne este departe, inaccesibil, eventual şi interzis. Omului, cu cât îi arăţi binele, cu-atât se-ndreaptă şi mai puternic spre opusul binelui. Cu cât îi arăţi răul, cu-atât îşi va dori binele.  Corpul uman, care este cuprins în contextul matricial arhetipal, funcţionează în doi timpi: pornit, oprit. In funcţia pornit se străduieşte să se adapteze la noianul ăsta de informaţii în care există. Se lasă traversat pentru că nu este altfel posibil atâta timp cât nu se poate înălţa muuult deasupra matrixului. Şi nu e o glumă, nici o fantezie. Cei care au avut acces, au înţeles. Puţini. Tare puţini. Probabil acei 0,4% din populaţia globului de care vorbea dr. Hawkins că au atins nivelul iubirii…

View original post 799 more words

Advertisements