Teatrul Vietii in Viata Teatrului

N-am mai scris de mult timp pe blog.Noroc cu cele cateva articole frumoase pe care le-am rebloguit in primăvara asta! E drept ca am fost prins în vâltoareaproiectelor in care sunt angrenat,dar m-am lasat si in voia dulcei ipocrizii a „comunicarii” pe feisbuc.

Apropo de vâltoarea proiectelor,chiar unul din proiectele în care sunt parte,ma face să scriu acest articol.Teatrul Spiritual,proiect initiat de Daniela Marin,un Om ce talmăceste cu Har Adevarul in arta scrisului,dar si în Arta Vieţii,este un proiect foarte drag inimii mele!Voiam de vreo doua săptamâni să scriu articolul,dar,iata,acum,ca s-a terminat prima stagiune cu spectacolul Eternul Spectator, a venit vremea sa-l scriu.

Oameni angrenati în activitatea teatrală,când ma auzeau vorbind de Teatrul Spiritual, ziceau că e un pleonasm.Asa o fi,numai ca e unul necesar.Si ca să vedeti de ce spun asta, o sa fac un salt in timp:

Pe la vârsta de 7 ani,când imi citeam deja singur povestile,nu înţelegeam cu mintea raţională testele pe care trebuia ca eroii mei sa le treacă,da’ nici nu era nevoie,căci imi placea la nebunie să le trec împreuna cu ei!Apoi,în clasa a doua a venit rândul lu Jules Verne,etc…Nu stiu cum si de ce si nici nu conteaza,dar anii si învăţătura,nu au reusit sa ucida receptorul ingenuu,fie ca era vorba de carti sau filme,lăsam la uşă preconcepţiile si lucrurile învătate,devenind parte din opera de arta cu care ma întâlneam.

La facultate,la teoria literaturii,am înteles ( şi cu mintea) caracterul iniţiatic al artei scrise,înca din cele mai vechi timpuri,de la Ghilgamesh şi Ulysse,până in zilele noastre.

Ca şi vieţuirea şi arta avea rol initiatic in devenirea spirituala.Acelasi rol.

Am ajuns,apoi, la Calderon de la Barca si la Shakespeare,pentru a intelege ca teatrul rosteste adevăr cu ajutorul iluziei şi am înteles ca viata e teatru şi teatrul e viaţă.Si am inceput sa mă constientizez ca actor şi spectator al vietii mele.Am inceput să scriu cântece cu acţiunea în cer:’Alerg printre stele” şi „Aşa departe cerul tău” – 1984.

Intelesesem deplin ceea ce ştiam de mic: că voi rosti si făptui Adevar cu ajutorul Artei! Asa cum Platon şi Socrate au facut-o prin dialog,Pitagora prin numere.Exista multe căi prin care Adevarul serpuitor prin iluzie se revelează.

eternul1

Aducându-mi aminte aceste lucruri,spun da,Teatrul Spiritual este un pleonasm,dar,văzând ce s-a întâmplat dupa 90,mai ales în România,când criza de limbaj a început să golească teatrul de adevăr,când forma( iluzia) a căpătat importanta şi ADEVARUL ( fondul) a fost lăsat undeva la margine,am constatat ca Teatrul Vietii a cam ieşit din Viaţa teatrului si atunci un demers precum Teatrul Spiritual e de salutat pentru intentia sa clară de a lărgi Constienta  omului,readucându-i din nou in atentie dublul său rol de actor si spectator in propria sa viaţă.Viaţa e teatru şi teatrul e viaţă,iar proiectul numit Teatrul Spiritual este doar un supliment spiritual menit sa va ajute în Arta de A Trăi simplu şi profund,atent şi constient prezentul ,neopunându-vă fluxului fascinant al curgerii vietii,pentru a vă putea bucura de călătorie,înainte de ţeluri şi idealuri propuse.

Dacă apar manifestări neplăcute,adresati-vă Inimii sau Colecistului!

Advertisements