Cine suntem NOI

Cine suntenm NOI? În urma unui mic exerciţiu de imaginaţie putem ajunge la următoarele rezultate: putem fi Noii Oameni ai Iubirii. Şi ce avem NOI? Nenumăratele  Opţiuni ale Iubirii. Pentru ce? Pentru a instaura Noua Ordine a Iubirii. Până aici toate bune şi frumoase. Dar, să cuprinzi MARELE ADEVAR AL IUBIRII în cuvinte este, practic, imposibil. Înainte de a încerca să ne depăşim limitele, să cerem ajutorul noţiunii de „eseu” care ne permite să nu fim exhaustivi.

Bun. Să pornim, aşadar. Vom stabili, întâi, un sens al nostru pentru ”nou”.”Nou” este ceva ce nu cunoaştem cu mintea noastră cea bazată pe memorie. Ceva ce nu a fost înregistrat de creierul nostru. Dar oare numai asta e mintea noastră? Tot mai multe cercetări, slavă Domnului, au arătat că nu, deşi oamenii se bazează, încă, pe mintea-memorie. Se vorbeşte, totuşi, din ce în ce mai mult de Noua Paradigmă, de schimbări de frecvenţă, de schimbări la nivel celular, de copiii tot mai speciali care se nasc. Dar noi ăştia gata născuţi, ce facem? Cum intrăm în noua paradigmă? Daţi-mi voie să vă spun că noi, şi în vechea paradigmă, ne-am mişcat cam sintagmatic. Adică, deşi percepem 3D, ne-am mişcat şi ne mişcăm mai mult 2D, pe axa orizontală spaţiu-timp, alergând pe lungimea vieţii, uitând de „înălţimea” noastră şi de adâncimea (profunzimea) noastră. Legătura cu Pământul am lăsat-o doar pe seama Gravitaţiei şi legătura cu Cerul, pe seama sateliţilor ori a preoţilor, după caz.

Lupta pe care o dă mintea noastră mică, încorsetată de tiparele memoriei, cu entitatea spaţiu-timp este sortită eşecului, de aceea se impune accesarea unei inteligenţe superioare, a unei minţi complexe, universale, care cuprinde şi mintea inimii şi inima minţii (cum obişnuiesc eu să spun) şi inteligenţa fiecărei celule din organism, dar care are şi posibilitatea de racordare la oceanul conştiinţei care conţine suma tuturor posibilităţilor de manifestare. Altfel vom încerca să înţelegem noul cu mijloace incapabile să o facă. E ca şi cum ai vrea să faci un Ferrari să meargă cu piese de Dacie. Îmi veţi spune că aşa, cu mintea asta mică şi datorită concurenţei omul a făcut descoperiri uluitoare întru progresul omenirii. Nimic mai fals! Ideea cu competiţia născătoare de progres a fost inoculată de cei care aveau de câştigat materialiceşte şi în controlul asupra semenilor! Credeţi că Pitagora a ştiut, ceea ce ne-a lăsat, de la şcoală, din familie sau de la anturaj ori era în concurenţă cu vreo catedră de matematică sau de înţelepciune? Credeţi că Edisson a legat opaiţe în serie şi a obţinut becul? Oamenii aceştia au depăşit limitele cunoaşterii lor, conectând mintea lor la mintea universală, folosind  trei unelte de bază: credinţa, curajul şi perseverenţa, ceea ce le-a permis accesul la intuiţie şi inspiraţie. De câte ori, ascultându-vă intuiţia şi inspiraţia n-aţi rezolvat lucruri pe care nici nu v-aţi gândit că o să le rezolvaţi?! Pentru că eraţi în situaţii limită şi nu aveaţi „timp de gândire”. Mintea care „cunoştea” se predase. Sunt convins că aţi trăit multe asemenea momente şi că tot ce v-am spus în această introducere n-aduce nimic nou sub soare. Normal, doar sunt şi eu un om, care, ca şi ceilalţi, vreau să deschid uşa noii paradigme. Poate, doar, fiind şi artist, am cunoscut mai multe momente de inspiraţie şi am învăţat să-mi ascult tot timpul intuiţia.

Este eronat să credem că intuiţia şi inspiraţia sunt doar apanajul geniilor, al iniţiaţilor, al „celor aleşi”.Nu! Sunt apanajul „CELOR CE ALEG” această cale! Corpul uman e pregătit să depăşească limitele impuse de cele 5 procente folosite din creier şi din ADN.

 

( va urma)

 

 

Advertisements