Archive for August, 2015


Ivirea

Source: Ivirea

Advertisements

Barul de vis a vis

Barul de vis a vis

Barul de vis a vis

Are un barman cu vestă kaki

De camuflai

Şi toaleta la etaj.

Cafeaua e ok

Si,când o bei,

Dacă eşti norocos,

Poţi vedea chipul luminos

Al unei studente la arte

Care ţine mereu pe masă o carte

Sau ,ce-o fi,catalog cu lucrări.

Soarbe cu gândul în depărtări

Si zâmbeşte amar.

Sau poate cafeaua ei e amară

Ori,poate,toamna de afară

E de vină.Nu stiu.M-a văzut.cred că roşesc.

Îi zâmbesc,

scot banii din buzunar,plătesc

şi ies.

Si uite-aşa,tot mai des,

Inima mea se împarte

Între scrisul de poezii

Si barul de vis a vis

Cu studenta la arte.

Din volumul ” Purtatorul de cuvinte” http://www.edituracarteadaath.ro

daniela maria marin

Am studiat astrofizica şi am iubit astrologia…. Ştiinţe “opuse” care studiază fiecare câte o faţă a FORŢEI ignorând-o pe cealaltă. Integrarea acestora două înseamnă reunirea unor abilităţi ale creierului. Suntem învăţaţi să ne reprimăm creierul emoţional şi de aceea mintea noastră este divizată între logică şi instinct. Astfel devenim incapabili să ne simţim una cu universurile infinite. Emoţiile şi visurile noastre sunt foarte importante.

Astrofizician, în trecut Giuliana Conforto a predat mecanica clasică şi cuantică. Fiind foarte conectată cu Giordano Bruno (1548-1600), a aplicat străvechea Artă a Memoriei, astfel devenind capabilă să-şi amintească originile umane, să vadă în interior şi să comunice cu “Singura Forţă care conectează şi dă viaţă lumilor infinite”, aceea căreia i s-au închinat şi Giordano Bruno şi alţi înţelepţi.

Giuliana Conforto propune o revoluţie antropogenă şi astronomică, centrată pe COMUNICAREA DIRECTĂ a fiecărei fiinţe cu această Forţă care este, de fapt, VIAŢA universală. Ceea ce accelerează…

View original post 693 more words

CEL MAI MARE JOC VIRTUAL

CEL MAI MARE JOC VIRTUAL

Eu nu joc jocuri pe computer.Poate pentru ca îmi ajunge să fiu parte din cel mai mare joc virtual care există : JOCUL ACESTEI LUMI.Se joacă într-o retea de 7 miliarde de computere care sunt creierele noastre.Si poate ca luăm prea in serios acest joc al iluziilor.Poate de asta ne avertiza Iisus să fim în lume ,dar sa nu fim din lume.

Asemenea copiilor dependenti de virtual care cred in aceal joc,noi suntem complet dăruiti jocului lumii.

Dar cum să-i spui joc ori iluzie, când in această lume ne naştem, murim,mergem la munca,suferim ,ne bucurăm,sângeram, visăm.

In iluzia asta ,politicienii fac totul pentru a acapara cat mai mult  pe durata mandatului,artiştii scot perle din lacrimi,storc lacrimi celor ce le cunosc arta ,se cred demiurgi si suferă când cad de pe piedestal,brutarii fac pâine pentru subzistenţa fratilor si surorilor din joc,americanii cred că pot dicta totul in lume: ba ne indeamnă să fumăm si să aprindem becurile,ba ne interzic sa fumăm si săaprindem becurile,ba fac ordine in calitate de unşi ai lui Dumnezeu.Ruşii cu puterea si cu gazu’.

In iluzia asta care doare, ne facem strategii de viaţă,incercăm să rezolvăm destinul copiilor noştri, să fim in graţiile şefilor noştri  ca, nu cumva să ne dea afară.Din ce să ne dea afară? Din viată?

N-au cum! Jocul vieţii continuă cu fiecare vieţuire,cu fiecare decor

,cu păduri tăiate,cu gheţari topiţi si chiar fără decor,căci jocul e mereu schimbat in funcţie de softurile din creierele noastre.

De aia eu lucrez mereu la softul meu ( mamă ce rimă hip hop),ca să pot fi, constient de si în acest joc dar să nu fiu chiar întru totul din el.

Nu voi înţelege niciodată rostul suferinţei şi, recunosc,nici al jocului lumii,dar admit că e unul fascinant,deocamdată numai 3D,si e mişto că doare,râde ,plânge iubeşte ,urăşte,simte, ceea ce calculatoarele nu vor putea niciodata, SA SIMTA!

Singurele momente in care poţi spune stop joc sunt acelea din nongând şi din nontimp .Cât eşti in minte şi in timp,jocul merge.

Atât iti mai spun; să nu uiţi niciodată că suntem toţi in jocul ăsta! Nu fi conducător american sau rus.Do you know what I’m sayin’ ?

Ponymaesh?

12 august

Dezvoltare spirituala - Spiritual Development

Pe Maestrul Dang nu l-am recunoscut nici după nume, nici după poze, deşi, când am intrat în sala unde se ţinea cursul şi i-am văzut fotografia, mi s-a părut că îl cunosc. Nu chipul, nu înfăţişarea, ci amprenta energetică a sufletului i-o recunoscusem. Mi se mai întâmplase aşa, să recunosc suflete pe care le iubeam de dincolo de lumea asta, dar acum era vorba despre mult mai mult.

De fapt, când am intrat prima oară în legătură cu energia pe care o aducea, căreia îi deschisese porţile astfel încât cei care veneau la cursurile sale să dobândească şi ei acces , nici măcar nu era vorba despre el sau despre vreo imagine a lui. Nu era vorba nici despre persoana prin intermediul căreia am intrat în legătură cu ceva ce cunoşteam, aşteptam, după care tânjeam.

Era în vara lui 2000. Mă aflam la, pe-atunci, contabila şi ulterior buna mea prietenă…

View original post 617 more words