De puţine ori mi s-a intâmplat să mă bucur atât de tare pentru realizarea unui proiect,ca in cazul spectacolului „ 4×4 personaje”!

Nu sunt ipocrit să spun că nu m-am bucurat şi pentru mine,pentru ocazia de a da viaţă unui număr de 4 personaje în acelaşi spectacol! ( Mi s-a mai întâmplat ceva asemanator ,în 1986, la Cluj,când am jucat 5 roluri într-un spectacol Caragiale).

Dar, cel mai mult m-am bucurat pentru colegii de echipa: pentru autoarea si regizoarea spectacolului, Daniela Marin,care ,iată, îşi implineşte ( niţelus cam târziu) nişte vise luminoase şi pentru cei trei actori tineri – Ioana Ancea, Alice Nicolae şi Andrei Roşu_ care, prin acest spectacol, sunt convins că si-au sporit încrederea în darurile lor, ducănd 4 roluri grele şi profunde ,într-o piesă necunoscută publicului larg,cu forţa  sinceritaţii , a emoţiei autentice!

Mă bucură, îndeobşte, lucrul ce se leapădă de condiţional optativ,lucrul de indicativ prezent al verbelor, A FI, A VREA, A FACE!

Mă bucură nespus ajutorul unor oameni de dincolo de scenă: Irina Gănescu şi Andrei Bănescu – pictura şi grafica-, Iolanda şi Ionel Mihai – croitorie şi tâmplărie, Octav Cobilanschi- panouri şi electrică-,Nicu Vlăsceanu – foto – video,Eugen – lumini- , Costi – sunet.

Totul a plecat de la un autor,4 actori şi trei verbe:

A FI talentat,încrezător,răbdător si iubitor de sine şi de oameni

A VREA să rostesti Adevăr cu ajutorul frumoasei iluzii care este Teatrul! Să atingi inimi care vor să fie atinse!Să deschizi minţi care vor sa fie deschise! Să deschizi uşa IUBIRII  cu fiecare cuvânt rostit pe scenă!

A FACE totul posibil, indiferent de obstacole!

Ce poate fi mai frumos pentru un artist dacă nu să traiasca asemenea momente pentru care cuvintele sunt palid tălmaci, într-o seara de toamnă, pe o scena mica, cu ocazia unui spectacol numit, atât de simplu şi de banal : „ 4×4 personaje”!

Advertisements