Archive for March, 2016


 

Imi place să visez Adevărul Iubirii ! Vreau sa fiu liber. Iubirea e Medicamentul ce are ca efect secundar Libertatea!

 

Adevărul este. El nu poate fi fabricat şi vândut! Adevărurile, da. Societatea de Consum fabrică şi vinde adevaruri.Vinde viaţă la borcan, libertate la colivie şi iubiri virtuale la pachet wi=fi.Talentul nu se fabrică,hiturile,da.Impachetăm, etichetăm şi vindem: clasic,rock, lăutărească, de parca un taraf n-ar putea lua la cântare o temă de Wagner sau nu s-ar putea cânta Ciuleandra in dulcele stil heavy metal ori un banal reggae nu s-ar preta la o îmbrăcare simfonică!

 

 

Adevărul nu face raiting, libertatea de expresie,da! Ce hilar! Adevarul presei e bun , dacă respectă regulile pieţii,dacă se vinde.

Eu iubesc oamenii ca oameni, nu ca Societate cu reguli de piaţă.

Societatea îti spune câţi litri de apă să bei pe zi, câtă mişcare să faci şi dă legi.( Ca şi cand cele 10 porunci n-ar fi de ajuns în orice societate) Legea anti- fumat, de exemplu, ofera niste privilegii oamenilor care nu fumează şi le ia un drept celor care fumează, ca şi ncând ar fi mai puţin oameni decât cei care nu fumează.Cică, din grijă pentru sănătate. Haida de! Atunci de ce nu se interzice consumul de mezeluri, de carne hormonată, de legume cu nitrati, de medicamente care te scapă de o boală, ca sa te pricopsească cu alte trei?

De ce? Pentru că asa zice Societatea! Radiourile manipuleaza gustul publicului, fabrică hituri,ne conving ca „ Hello” a lui Adele e un cântec genial şi toţi, până la urma zicem că asa e. Apoi ne conving ca difuzează ceea ce publicul cere.Piaţa ne conduce viaţa!

Eu,când îmi scriu şi îmi cânt cântecele, când urc pe scena de teatru adevărat şi sincer, mă simt liber şi fericit si asta nu mi-o poate lua Societate de consum!

Prefetr sa fiu un visător, decat să fiu o marfă în galantarele Societăţii de consum! Mă simt liber când îmi găsesc locul în inima mea.

Chiar dacă ştiu ca nu voi apuca ziua pe care o visează Visătorul din cântecul „ Imagine”!

Advertisements

Dacă interviul realizat de Escu TV (îl puteţi urmări dacă accesaţi linkul inserat) a încercat să aducă oarece lămuriri despre Teatrul Spiritual aflat pentru prima oară în “auzul” românilor din Can…

Source: Dupa turneul din Canada – II

Mulţi Dumnezei, multă luptă, niciun câştigător!

De mii de ani ne zbatem în acelaşi tipar al vieţii – luptă. O enormă aberatie! Una care nu aduce decât suferinţă şi autodistrugere.

De mii de ani, acelasi fel de oameni ascunsi conduc si acelaşi fel de oameni naivi, ignoranţi şi nevinovaţi sunt trimişi la luptă si mor.

Sunt mulţi Dumnezei şi multe lupte în numele lor.Dar eu nu cred că vreunul dintre ei a trimis pe cineva sa lupte .Instituţiile care raspândesc, pasamite, cuvântul lor s-au poleit cu aur şi …

Cruciade, Jihad ,you name it.

Copiii ăştia cu creier spălat se aruncă în aer in numele lui Allah, Bush zicea că l-a trimis Dumnezeu să lupte cu terorismu’, da’ n-a murit el în lupta, ci doar alţi tineri cu creier spălat.

Suferinţa de toate părţile şi profit la producatorii de armament si la mastodontii farmaceutici. Dar si ăştia profita doar pâna se distruge întreaga planetă ( dacă nu cumva au strâns de-o cercetare şi n-au pregatit de-o colonizare mică a unei alte planete, numai pentru ei si pentru bosorogii aia de conduc din umbră lumea asta nebuna).

Noi zicem ca e politică, dar e numai Frica şi ai ei copii ura,setea de putere şi de control, trufia, judecata, mândria furia.

La tv, vorbesc generali grasi şi autosuficienţi despre securitate, control si strategii de luptă, dar n-a fost invitat niciun „ nespecialist” care să vorbească de compasiune, iertare, de IUBIRE!

Am obosit să văd atâta luptă, atâta ură şi atâtea analize fudule şi autosuficiente! Uneori cred că lupta asta e vesnică şi implor Divinitatea să facă o intervenţie aşa cum face Banca Naţională când cade leul prea tare.

Dar, până la urma, pentru aici, jos, noi suntem responsabili.

Chiar nu putem găsi în inima noastră acea Lumină care să încalzeasca mintea, care să ne aducă aminte că omul e legătura Pământului cu Cerul?

Chiar nu putem opri o dată pentru totdrauna această aberantă luptă?

Sincer,am obosit tot spunând aceste lucruri unei omeniri căreia i-au dispărut, parcă, URECHILE INIMII!

După turneul din Canada – I

Ne-am întors cu bine şi cu bucuria de a fi atins inimile a peste 800 de români din Montreal şi Toronto. Bucuria uneşte inimile şi gândurile oamenilor într-o vibraţie comună, aducându-i astfel într-…

Source: După turneul din Canada – I

Reblogged on WordPress.com

Source: Martie in Teatrul Spiritual

 

Aveam cam 18 ani, eram licean într-un târguşor de provincie şi nu prea voiam să fiu romantic, că puteam părea vulnerabil, aşa că ascundeam asta sub o mască de ironie şi aplomb umoristic (poate de asta lumea m-a perceput aşa ani şi ani de zile). Nu mai puteam face sport de performanţă din lipsă de înălţime, îndrăgostirile nu-mi ieşeau, probabil din aceeaşi cauză, credeam eu, ce să mai…deci, cântam la chitară acceptabil şi scriam cântecele.

Cam ăsta era arealu’ în care s-a născut, în 1979, „ Melancolie”. Eu voiam să iasă ironic, el a ieşit o combinată. Dar mie mi-a plăcut. L-am cântat şi colegilor din trupa de la Mediaş, în care intrasem în ’78 şi Elenei Cîrstea i-a plăcut.

In ’80, gata cu liceul, a trebuit să termin şi cu trupa, am picat şi la examenul de admitere la Teatru (clar, din lipsă de înălţime) şi am plecat în armată. Acolo, am ajuns într-o trupă de rock, „ Fundal”, ca toboşar şi vocal. Am cântat şi cu băieţii „ Melancolie” , iar unul din chitarişti, care avea să devină un fotograf celebru, Mihai Vasile, i-a făcut un solo foarte frumos.

Am terminat în ’82 cu armata si am ajuns la Costineşti, unde echipa Radio Vacanţa m- a auzit într-o noapte, în Teatrul de Vară, şi m-a chemat să cânt, a doua zi, în direct, pe acoperişul radioului. Aşa l-am cunoscut pe Andrei Partoş şi aşa „ Melancolie” s-a auzit şi la Costineşti. Pe terasă erau Teo Peter şi Victor Socaciu, care m-au felicitat şi avea, astfel să înceapă o prietenie extraordinară cu Teo Peter (Compact, pentru cine nu ştie).

In Toamna lui ’82 Serbările Scânteii Tineretului veneau la Agnita, Victor Socaciu mă recunoştea,… am cântat şi am ajuns la Serbări.

Si aşa a ajuns „ Melancolie” să viziteze toate oraşele şi orăşelele ţării!

In februarie ’83, îl cântam singur pe scena Sălii Palatului şi mă simţeam atât de mic în faţa celor 4000 de oameni! „ Melancolie ajunsese în Top la România Tineret şi, în 1984, l-am înregistrat în studioul Radiodifuziunii. Era prima mea înregistrare într-un studio!

Anii au trecut şi nu l-am mai cântat decât pentru prieteni.

După ’90, când mi-au apărut primele LP-uri, nu l-am pus pe niciunul. Cu „ Blue Workers” nu l-am cântat, căci nu li se părea bun. Mie, însă, îmi plăcea. Imi plac toate cântecele mele, ca doar sunt copiii mei.

In 1997, când am înregistrat albumul „Gânduri nevinovate”, mi s-a părut potrivit. Cântecul pe care îl scrisesem la 18 ani, împlinise 18 ani! L-am înregistrat simplu, doar vocea mea şi două chitare. Partea de solo am făcut-o păstrând, în mare parte, ideea lui Mihai Vasile care, da, a făcut pozele pentru coperte şi care s-a mirat că am ţinut minte solo-ul lui!

Si „ Melancolie” a ajuns şi pe un CD.

După ani, l-am descoperit pe you tube, ceea ce nu mi-a convenit. Mi se pare ciudat că lumea să pună piese fără să întrebe autorul. Eram, oricum, şi dintr-un motiv personal, anti-net ( nici azi nu sunt un mare fan). Incepând cu albumul din ’97, radiourile au cam oprit difuzarea pieselor mele, aşa că am fost, până la urmă, nevoit să mă împrietenesc cu „netu”. Mi-am făcut canal de You tube şi acest blog, văzând că e singura mea şansă ca oamenii să-mi cunoască melodiile.

Am refuzat facebookul până târziu, dar,  pentru că alţii începuseră să facă account-uri în numele meu, am acceptat să-mi fac contul meu si pagina Ioan Gyuri Pascu – The real page.

Pe canalul meu de you tube „ Melancolie” are mult mai puţine views decât pe ale celor ce au pus piesa cu o poză! (de-ale netului)

Aceasta e, pe scurt, povestea adevarată a cântecului pe care l-am scris la 18 ani, care m-a făcut celebru la 21 de ani, care a ajuns pe CD când a implinit 18 ani şi care, după încă 18 ani beneficiază de o poveste pe blog. Mereu va rămâne în inima mea ca fiind PRIMUL meu cântec care a cutreierat ţara şi îi mulţumesc Cerului că mi-a oferit posibilitatea să-l scriu!

Decalogul de scenă al lui Ioan Gyuri Pascu

  1. Fii UNA cu ceea ce rosteşti şi făptuieşti!
  2. Fii, rosteşte şi făptuieşte Adevăr!
  3. Nu te stradui să faci, Fă!
  4. Nu face nimic de dragul publicului şi al succesului, ci de dragul Adevărului!
  5. Nu ai nimic de demonstrat nimănui, doar de dăruit şi de împărtăşit!
  6. Nu visa că vei ajunge. Visează că Eşti!
  7. Nu căuta răsplata, ci las-o să te găsească atunci când eşti pregătit să o primeşti!
  8. Bucură-te de fiecare clipă în care ai creat ceva şi fotografiaz-o în inima ta!
  9. Nu te lăsa influenţat de laude sau critici, pentru că ele nu sunt ale tale, ci aparţin celor ce le emit!
  10. Fii mereu mesagerul IUBIRII, căci, pe Pământ, Iubirea e singurul purtător de ADEVĂR!