Aveam cam 18 ani, eram licean într-un târguşor de provincie şi nu prea voiam să fiu romantic, că puteam părea vulnerabil, aşa că ascundeam asta sub o mască de ironie şi aplomb umoristic (poate de asta lumea m-a perceput aşa ani şi ani de zile). Nu mai puteam face sport de performanţă din lipsă de înălţime, îndrăgostirile nu-mi ieşeau, probabil din aceeaşi cauză, credeam eu, ce să mai…deci, cântam la chitară acceptabil şi scriam cântecele.

Cam ăsta era arealu’ în care s-a născut, în 1979, „ Melancolie”. Eu voiam să iasă ironic, el a ieşit o combinată. Dar mie mi-a plăcut. L-am cântat şi colegilor din trupa de la Mediaş, în care intrasem în ’78 şi Elenei Cîrstea i-a plăcut.

In ’80, gata cu liceul, a trebuit să termin şi cu trupa, am picat şi la examenul de admitere la Teatru (clar, din lipsă de înălţime) şi am plecat în armată. Acolo, am ajuns într-o trupă de rock, „ Fundal”, ca toboşar şi vocal. Am cântat şi cu băieţii „ Melancolie” , iar unul din chitarişti, care avea să devină un fotograf celebru, Mihai Vasile, i-a făcut un solo foarte frumos.

Am terminat în ’82 cu armata si am ajuns la Costineşti, unde echipa Radio Vacanţa m- a auzit într-o noapte, în Teatrul de Vară, şi m-a chemat să cânt, a doua zi, în direct, pe acoperişul radioului. Aşa l-am cunoscut pe Andrei Partoş şi aşa „ Melancolie” s-a auzit şi la Costineşti. Pe terasă erau Teo Peter şi Victor Socaciu, care m-au felicitat şi avea, astfel să înceapă o prietenie extraordinară cu Teo Peter (Compact, pentru cine nu ştie).

In Toamna lui ’82 Serbările Scânteii Tineretului veneau la Agnita, Victor Socaciu mă recunoştea,… am cântat şi am ajuns la Serbări.

Si aşa a ajuns „ Melancolie” să viziteze toate oraşele şi orăşelele ţării!

In februarie ’83, îl cântam singur pe scena Sălii Palatului şi mă simţeam atât de mic în faţa celor 4000 de oameni! „ Melancolie ajunsese în Top la România Tineret şi, în 1984, l-am înregistrat în studioul Radiodifuziunii. Era prima mea înregistrare într-un studio!

Anii au trecut şi nu l-am mai cântat decât pentru prieteni.

După ’90, când mi-au apărut primele LP-uri, nu l-am pus pe niciunul. Cu „ Blue Workers” nu l-am cântat, căci nu li se părea bun. Mie, însă, îmi plăcea. Imi plac toate cântecele mele, ca doar sunt copiii mei.

In 1997, când am înregistrat albumul „Gânduri nevinovate”, mi s-a părut potrivit. Cântecul pe care îl scrisesem la 18 ani, împlinise 18 ani! L-am înregistrat simplu, doar vocea mea şi două chitare. Partea de solo am făcut-o păstrând, în mare parte, ideea lui Mihai Vasile care, da, a făcut pozele pentru coperte şi care s-a mirat că am ţinut minte solo-ul lui!

Si „ Melancolie” a ajuns şi pe un CD.

După ani, l-am descoperit pe you tube, ceea ce nu mi-a convenit. Mi se pare ciudat că lumea să pună piese fără să întrebe autorul. Eram, oricum, şi dintr-un motiv personal, anti-net ( nici azi nu sunt un mare fan). Incepând cu albumul din ’97, radiourile au cam oprit difuzarea pieselor mele, aşa că am fost, până la urmă, nevoit să mă împrietenesc cu „netu”. Mi-am făcut canal de You tube şi acest blog, văzând că e singura mea şansă ca oamenii să-mi cunoască melodiile.

Am refuzat facebookul până târziu, dar,  pentru că alţii începuseră să facă account-uri în numele meu, am acceptat să-mi fac contul meu si pagina Ioan Gyuri Pascu – The real page.

Pe canalul meu de you tube „ Melancolie” are mult mai puţine views decât pe ale celor ce au pus piesa cu o poză! (de-ale netului)

Aceasta e, pe scurt, povestea adevarată a cântecului pe care l-am scris la 18 ani, care m-a făcut celebru la 21 de ani, care a ajuns pe CD când a implinit 18 ani şi care, după încă 18 ani beneficiază de o poveste pe blog. Mereu va rămâne în inima mea ca fiind PRIMUL meu cântec care a cutreierat ţara şi îi mulţumesc Cerului că mi-a oferit posibilitatea să-l scriu!

Advertisements