Autocronică la un mic spectacol

 

De obicei, cronica unui spectacol e făcută de un specialist care găseste in text si in joc metafore, simboluri, intelesuri la care realizatorii, poate, nici nu s-au gandit ori cauta nodurile din papura spectacolului, pe care le astern, cu aplomb, pe hârtie.

Eu n-o sa fac nici una , nici alta, ci o sa vă spun de ce îmi place mie să joc în spectacolul „ Revelion cu Dumnezeu”.

In mod firesc, un spectacol in doua personaje iţi dă posibilitatea de a avea un rol consistent, bogat in replici,trairi, nuanţe.

Dar, motivul principal pentru care îmi place sa joc în acest spectacol este acela că,toate întrebarile pe care personajul meu si le pune, mi le-am pus si eu, de multe ori în viaţa mea de zi cu zi.

Si am găsit fel si fel de răspunsuri, am creat tot felul de justificari pentru gândurile si pentru faptele mele.

Mi-au trebuit multi ani ca să-mi dau seama că, de fapt, nu există întrebari fără răspuns, nu există nicio întrebare fără răspuns ( am si scris pe blogu’ ăsta un articolaş cu acest titlu ). Si „ nu ştiu” e un răspuns.

Mi-au trebuit multi ani să înţeleg că toate intrebarile sunt puse, cum e şi firesc, de minte şi, din păcate, majoritatea răspunsurilor sunt date tot de minte! Si, astfel, nu prea avem cum să iesim din labirint!

E nevoie de acele câteva raspunsuri venite din meta-minte, de acele gânduri negândite, cum le spun eu, pentru a sparge tipare.

De aceea, e adecvat să dăm, mai ades, întrebarilor noastre un iz retoric, să nu aşteptam un răspuns imediat, ci doar să fim atenţi. CONSTIENT ATENTI la tot ceea ce se intâmplă in noi si in jurul nostru.Uneori raspunsurile vin de la un film, un vers, un cântec, un om întâlnit „ întâmplător”, de la o experienţa mai puternică.

De altfel, experienţa înţeleasa e cea mai buna şcoală spirituală (să nu se supere coach-ii de dezvoltare personala).

Poţi chiar „ cuantifica” nivelul de evolutie spirituala în funcţie de întrebări. Cu cat  mai putine intrebări ai, cu atat mai evoluat spiritual eşti. ( vorbesc de cei cu o inteligenţa si o dreaptă măsură)

Multora ni se promite iluminarea ( in zece, douăzeci, patruzeci de paşi). Eu zic: un om iluminat nu mai are întrebări.

Oh, dar am divagat şi eu voiam doar sa vă spun de ce îmi place să joc în spectacolul „ Revelion cu Dumnezeu” al Teatrului Spiritual.

Pentru ca şi eu, ca şi personajul din piesă, m-am rătacit, adesea in Labirintul Intrebărilor!

Multumesc pentru rabdare şi spor în diminuarea listei de întrebări!