Latest Entries »

După turneul din Canada – I

Ne-am întors cu bine şi cu bucuria de a fi atins inimile a peste 800 de români din Montreal şi Toronto. Bucuria uneşte inimile şi gândurile oamenilor într-o vibraţie comună, aducându-i astfel într-…

Source: După turneul din Canada – I

Advertisements

Reblogged on WordPress.com

Source: Martie in Teatrul Spiritual

 

Aveam cam 18 ani, eram licean într-un târguşor de provincie şi nu prea voiam să fiu romantic, că puteam părea vulnerabil, aşa că ascundeam asta sub o mască de ironie şi aplomb umoristic (poate de asta lumea m-a perceput aşa ani şi ani de zile). Nu mai puteam face sport de performanţă din lipsă de înălţime, îndrăgostirile nu-mi ieşeau, probabil din aceeaşi cauză, credeam eu, ce să mai…deci, cântam la chitară acceptabil şi scriam cântecele.

Cam ăsta era arealu’ în care s-a născut, în 1979, „ Melancolie”. Eu voiam să iasă ironic, el a ieşit o combinată. Dar mie mi-a plăcut. L-am cântat şi colegilor din trupa de la Mediaş, în care intrasem în ’78 şi Elenei Cîrstea i-a plăcut.

In ’80, gata cu liceul, a trebuit să termin şi cu trupa, am picat şi la examenul de admitere la Teatru (clar, din lipsă de înălţime) şi am plecat în armată. Acolo, am ajuns într-o trupă de rock, „ Fundal”, ca toboşar şi vocal. Am cântat şi cu băieţii „ Melancolie” , iar unul din chitarişti, care avea să devină un fotograf celebru, Mihai Vasile, i-a făcut un solo foarte frumos.

Am terminat în ’82 cu armata si am ajuns la Costineşti, unde echipa Radio Vacanţa m- a auzit într-o noapte, în Teatrul de Vară, şi m-a chemat să cânt, a doua zi, în direct, pe acoperişul radioului. Aşa l-am cunoscut pe Andrei Partoş şi aşa „ Melancolie” s-a auzit şi la Costineşti. Pe terasă erau Teo Peter şi Victor Socaciu, care m-au felicitat şi avea, astfel să înceapă o prietenie extraordinară cu Teo Peter (Compact, pentru cine nu ştie).

In Toamna lui ’82 Serbările Scânteii Tineretului veneau la Agnita, Victor Socaciu mă recunoştea,… am cântat şi am ajuns la Serbări.

Si aşa a ajuns „ Melancolie” să viziteze toate oraşele şi orăşelele ţării!

In februarie ’83, îl cântam singur pe scena Sălii Palatului şi mă simţeam atât de mic în faţa celor 4000 de oameni! „ Melancolie ajunsese în Top la România Tineret şi, în 1984, l-am înregistrat în studioul Radiodifuziunii. Era prima mea înregistrare într-un studio!

Anii au trecut şi nu l-am mai cântat decât pentru prieteni.

După ’90, când mi-au apărut primele LP-uri, nu l-am pus pe niciunul. Cu „ Blue Workers” nu l-am cântat, căci nu li se părea bun. Mie, însă, îmi plăcea. Imi plac toate cântecele mele, ca doar sunt copiii mei.

In 1997, când am înregistrat albumul „Gânduri nevinovate”, mi s-a părut potrivit. Cântecul pe care îl scrisesem la 18 ani, împlinise 18 ani! L-am înregistrat simplu, doar vocea mea şi două chitare. Partea de solo am făcut-o păstrând, în mare parte, ideea lui Mihai Vasile care, da, a făcut pozele pentru coperte şi care s-a mirat că am ţinut minte solo-ul lui!

Si „ Melancolie” a ajuns şi pe un CD.

După ani, l-am descoperit pe you tube, ceea ce nu mi-a convenit. Mi se pare ciudat că lumea să pună piese fără să întrebe autorul. Eram, oricum, şi dintr-un motiv personal, anti-net ( nici azi nu sunt un mare fan). Incepând cu albumul din ’97, radiourile au cam oprit difuzarea pieselor mele, aşa că am fost, până la urmă, nevoit să mă împrietenesc cu „netu”. Mi-am făcut canal de You tube şi acest blog, văzând că e singura mea şansă ca oamenii să-mi cunoască melodiile.

Am refuzat facebookul până târziu, dar,  pentru că alţii începuseră să facă account-uri în numele meu, am acceptat să-mi fac contul meu si pagina Ioan Gyuri Pascu – The real page.

Pe canalul meu de you tube „ Melancolie” are mult mai puţine views decât pe ale celor ce au pus piesa cu o poză! (de-ale netului)

Aceasta e, pe scurt, povestea adevarată a cântecului pe care l-am scris la 18 ani, care m-a făcut celebru la 21 de ani, care a ajuns pe CD când a implinit 18 ani şi care, după încă 18 ani beneficiază de o poveste pe blog. Mereu va rămâne în inima mea ca fiind PRIMUL meu cântec care a cutreierat ţara şi îi mulţumesc Cerului că mi-a oferit posibilitatea să-l scriu!

Decalogul de scenă al lui Ioan Gyuri Pascu

  1. Fii UNA cu ceea ce rosteşti şi făptuieşti!
  2. Fii, rosteşte şi făptuieşte Adevăr!
  3. Nu te stradui să faci, Fă!
  4. Nu face nimic de dragul publicului şi al succesului, ci de dragul Adevărului!
  5. Nu ai nimic de demonstrat nimănui, doar de dăruit şi de împărtăşit!
  6. Nu visa că vei ajunge. Visează că Eşti!
  7. Nu căuta răsplata, ci las-o să te găsească atunci când eşti pregătit să o primeşti!
  8. Bucură-te de fiecare clipă în care ai creat ceva şi fotografiaz-o în inima ta!
  9. Nu te lăsa influenţat de laude sau critici, pentru că ele nu sunt ale tale, ci aparţin celor ce le emit!
  10. Fii mereu mesagerul IUBIRII, căci, pe Pământ, Iubirea e singurul purtător de ADEVĂR!

daniela maria marin

Repetitie-in-Casa-Inimii---afis-Facebook

“Inima mea, când vorbeşte, ştii, spune poezii.

Ochii mei sunt maeştri graffiti, pictează viaţă pe străzile pustii.

Mâinile mele dezmiardă orizontul scriind cu arătătorul: „speranţă”.

Mintea mea a obosit încercând să înţeleagă atâtea minuni

Şi-a intrat în vacanţă.”

Cu aceste versuri debutează spectacolul-poezie intitulat “Repetiţie în Casa Inimii”. O poezie din volumul “Purtătorul de cuvinte”, cea mai recentă carte semnată de Ioan Gyuri Pascu, apărută în 2013 la Editura Cartea Daath.

Deschizi această carte şi te întâmpină un motto: “Consumul excesiv de gânduri dăunează grav seninătăţii!” Ce faci? Îţi laşi gândurile mai încolo şi răsfoieşti cartea cu seninătate sau îţi ascuţi atenţia să găseşti acele gânduri care dăunează… auzi tu, seninătăţii!

Nu se ajunge prea uşor la această seninătate a iubirii. Oamenii se pierd printre raţiuni, mode, curente, judecăţi de valoare, ierarhii şi tradiţii, dar mai ales în mrejele instinctului educat să aibă, să posede, să îngrădească, să…

View original post 469 more words

Teatrul Spiritual

După o reprezentaţie 4×4 personaje încununată de succes  pe scena Centrului Cultural Reduta din Braşov, în seara de 10 februarie, Teatrul Spiritual vă invită la o nouă reprezentaţie Eternul Spectator, miercuri, 17 februarie, ora 20:15 la Teatrul de Artă Bucureşti!

Afis-lansare-oficial-17-feb-2016Grafică afiş: Irina Maria Gănescu

Un alt fel de spectacol, o altfel de comedie-dramă, precum realitatea cotidianului global, un text care nu propune doar introspecţia prin oglindire, ci ne aminteşte, aşa cum cei mai mulţi dintre spectatorii de până acum ne-au mărturisit, că cel mai important scop al vieţii oamenilor este iubirea.

Felul în care iubim ne aşează pe o treaptă sau pe alta a paletei culorilor luminii materiale ce ne defineşte experienţa. În curcubeul de perspective emoţional-cognitive, oamenii au, de fapt, o singură nevoie şi-o singură putere: iubirea.

Dincolo de etichetările prin cuvinte, păreri, reguli şi regulamente, oamenii sunt, în esenţă, la fel. Construiţi din acelaşi praf de stele…

View original post 393 more words

Reblogged on WordPress.com

Source: Spectacole în luna Februarie

Cu gândul la Ioan

Source: Cu gândul la Ioan

Soarele si 1 ianuarie 2016

Source: Soarele si 1 ianuarie 2016

Solstiţiul şi cortina

Source: Solstiţiul şi cortina