Tag Archive: gyuri pascu


Omul si izvorul

-Babule, ce ştie omul când se naşte?

-Păi,ce să ştie? Ce ştie izvorul când o ia la vale.Nu ştie drumul da’ştie că undeva îl aşteaptă marea.

-Si dacă se varsă înntr-un râu?

Tot aia e ,că şi omul se întâlneşte cu alt om şi se-mpreună şi se înmulţesc şi tot acolo ajung.

-Adică,marea-i moartea?

Nu,copile,marea-i viaţa vieţilor.Pietrele şi secetele sint morţile.Căci moartea nu există,numai morţile.

-Si omului de ce îi e frică de moarte?

-De fapt îi e frica de viaţă.Sau,mai bine zis,de timp.Ii e teamă că n-are timp destul s-ajungă la viaţa vieţilor.

-Păi…şi ce să facă omul ca să nu-i mai fie frică?

-Să curgă ca izvorul.Si să se bucure de fiecare zi a drumului său.

-Da chiar,Babule,că tot aud oamenii zicând:”să te bucuri pe de-a întregul de fiecare zi ca şi când ar fi ultima”.Cum vine asta?

-Nu ştiu ,copile,că nu-s libelulă.

 

Advertisements

Ucenicul mincinos

Era o seară de noiembrie şi ferestrele hanului lăcrimau nepăsătoare la cântecul insistent al vântului de miazănoapte.Muşteriii plecaseră,aşa că,hangiţa şi prietena ei,Ana,puteau sta liniştite lângă soba din colţ,la o poveste:

-Si zici că e chipeş.

-Da.Si blând.Si are căutătura senină şi glas dulce,da’ gata! O dată mi-a plăcut şi mie un bărbat şi acela m-a minţit!

-Ei,chiar aşa din prima?

-Păi,mi-a zis că-i ucenic la croitor.Până aici,toate bune,că m-am interesat şi aşa e.Da’ l-am întrebat cum e casa lui.Zice:”Casa mea e frumoasă şi încăpătoare,Pot intra oricând toţi prietenii sau oamenii aflaţi în nevoie şi se pot înfrupta din avuţia mea,îşi pot râde necazurile şi bucuriile,se pot încălzi,se pot întrema de le-au slăbit puterile, fie zi sau noapte,uşa e mereu deschisă.”

-Bun,foarte frumos!

-Foarte frumos! M-am interesat şi locuieşte într-o odaie mică,in casa croitorului, cu chirie!Nu –i vorbă că unde stă,da’de ce m-a minţit?

-Ana,dragă,omul nu te-a minţit.Tu nu l-ai întrebat unde locuieşte ci cum e casa lui.Si omul  a fost sincer şi te-a poftit în adevărata lui casă.Ii eşti dragă şi te-a poftit în inima lui!

CAMPUL CU DOR

Câmpul cu dor

 

Acest titlu sună precum titlul unei emisiuni de folclor sau al unui sat de vacanţă.Dar eu vreau să vă vorbesc despre acel câmp electromagnetic,energetic,creat de ceea ce noi denumim „dor”.Noi credem că e un câmp al sufletului,al inimii( mi-e un dor de mi se rupe inima/sufletul),dar nu e chiar aşa.Etimologic vorbind „dorinţă „ şi „dor” au rădăcină comună.Spiritual vorbind,dorinţa e creaţie a egoului şi a minţii ,creând,la rându-i aşteptări şi ataşamente,în final,suferinţă.De aceea,spiritual vorbind,dorinţele dor.Deci câmpul cu dorurile care dor nu e unul al inimii,al sufletului ci al minţii aflate la comanda corpului emoţional.Singurul „dor” al sufletului este de Adevărul Luminîî din care a venit,dorul de acel”Acasă”.Dacă vreţi s-o luaţi pe acest drum,sufletul,prin adevărata iubire,prin iertare şi compasiune,vă va fi bună călăuză către „Acasă”.Câmpul electromagnetic al inmii vă va ajuta să vindecaţi dorurile care dor.

http://www.youtube.com/watch?v=cki0Rctpyno

E drept că şi câmpul cu dor e productiv pentru corpurile fizic,emoţional şi mental.Asemeni scoicii din a cărei suferinţa se nasc perlele,şi la noi,oamenii,se nasc poeme(Lucian Blaga- „La curţile dorului”),cântece de neuitat,artă de bună calitate,în general,ba chiar se acumulează şi înţelepciune.Nu sunt ipocrit să spun că dorurile mele nu mi-au înnobilat existenţa!

http://www.youtube.com/watch?v=OtxT0aAOxls

Dar menţinând acest câmp nu putem accesa palierele de frecvenţă superioară celor create şi controlate de mintea umană.Creând un câmp al iubirii putem,cunoscând frevenţe superioare,să ne ridicăm nivelul de conştiinţă şi conştienţa,ceea ce ne va ajuta să înţelegem la un nivel superior emoţiile noastre şi să nu ne lăsăm copleşiţi de ele.Vom putea,astfel trăi în această lume a dorurilor care dor,fără a mai fi DIN această lume.E un proces care necesită răbdare,perseverenţă,curaj,deschidere,atribute însoţitoare ale credinţei.Ele ne vor ajuta să scăpăm de credinţe,judecăţi şi prejudecăţi,de comparaţii şi etichetări.Intrând în comunicare cu sufletul,vom avea,în iubire,un impecabil detergent care spală invidia,gelozia,orgoliul şi alte pete lăsate de frică pe haina noastră energetică.

Vă doresc să culegeţi minunate flori de lumină pe CAMPUL IUBIRII şi să zâmbiţi condescendent la CAMPUL CU DOR!

http://www.youtube.com/watch?v=BJLsc7Fi4-o

 

CURIOZITATE SPIRITUALA

 

Un discipol îl întreabă pe Maestrul său:

-Maestre,cât de înţelept poate fi un om?

-Atât cât poate atunci când întreabă.

-Si cum e să fii iluminat?

– Iluminarea nu cunoaste  cum si cât.

-Atunci,ce e iluminarea?

-Să ştii că totul este şi toate există.

-Păi,nu-i totuna?

-Ba da.Tot e una şi toate sunt una si una e fiecare-n parte şi , tot ce este, poate fi toate ce există şi niciuna din toate şi,totuşi,toate ce există nu pot exista fără tot ceea ce este,de aceea zic da,e totuna.

-Si, totuşi, ce-i lipseşte celui iluminat?

-Intrebările,dragul meu.Cel iluminat nu mai are întrebări.

 

Gandul negandit

Un mare învăţat veni la bătrânul înţelept din creierii munţilor.Bătrânul cânta dintr-un fluier şi şapte vulturi îl ascultau cuminţi aşezaţi în cerc în jurul unui foc domol la care fierbea o oală de ceai ce răspândea în aer dulci miresme .Când îl văzu pe drumeţ,se opri din cântat şi turnă ceai în două căni de lut.Invăţatul rupse tăcerea:

-Sunt învăţatul ţinutului.Mi-am închinat viaţa învăţăturii şi ,de ani de zile îi învăt şi pe alţii ca să poată duce mai departe darul cunoaşterii întru ajutorul oamenilor.De o vreme însă,o întrebare nu-mi dă pace:Ce s-ar face oamenii fără învăţătura a tot şi toate ce există?

-Dragul meu învăţat,grăi bătrânul.Invăţătura e lucru mare şi mult bine ai făcut că ai învăţat şi i-ai învăţat şi pe alţii.Invăţătura e de folos ,dar dânsa n-ar fi nimic fără gândul negândit până la cel care-l gândeşte prima oară.

Bătrânul sorbi,apoi liniştit din ceai ,duse fluierul la gură şi începu din nou să cânte.Vulturii se preschimbară într-un şarpe de lumină care se mistui în oala cu ceai.Invăţatul mai vru să spună ceva,dar,în faţa lui nu mai era bătrânul ci o poieniţă în care îl aştepta căruţa pe care o lăsase la poalele muntelui.Se dezmetici,privi roţile căruţei şi înţelese vorbele bătrânului.”Invăţatura foloseşte doar găndurile gândite deja!”Si pe tot drumul către casă,mulţumi,în gând,celui ce-a găndit întâi roata,ciocanul,cuiele,slovele,instrumentele muzicale,cântecele,acul,fierăstrăul,cerneala,avionul,becul,telefonul,calculatorul,papanaşii,naveta spaţială,roata olarului şi adormi în căruţa trasă domol de bunul său măgar,mirat că,deşi ştia atâtea, nu-i venise niciodată,niciun gând negândit de alţii înaintea lui.

DE CE NE LUPTAM?

Chiar! De ce ne luptăm?

Răspunsurile se năpustesc cu toptanu’! „Pentru că viaţa e o luptă!” „Pentru că nu poţi ajunge nimic fără luptă Dacă vrei să izbândeşti, trebuie să calci pe cadavre!” sau „ în strădania spirituală trebuie să lupţi cu ispitele!’”Să lupţi pentru adevăr!”

De ce să te lupti,chiar şi pentru adevăr? Adevărul n-are nevoie de apărare.El nu e speriat .El este,pur si simplu.Dar nu despre adevăr voiam să vă vorbesc.Vă întreb: ati mai văzut luptă să se încheie fără pagube ,suferintă si răni? Eu  nu.Orice fel de luptă ar fi cea de care vorbim.Ca să obţii ceva,ca să renunti la năravuri,ca să accepti neajunsurile tale şi ale altora,ca să renunti la invidie,ură,gelozie,judecată,mânie,furie,trufie,n-ai nevoie de luptă ci de răbdare şi consecvenţă pentru a înţelege,cu toată fiinţa ta,nu doar cu mintea,că nevoia asta de luptă vine din teama Ego-ului de a pierde controlul.Răbdare şi consecvenţă pentru a înţelege că acceptarea,iertarea şi compasiunea te vor ajuta să înlocuieşti teama cu Iubirea.Iubirea înţeleasă se numeşte înţelepciune.Inţeleptul nu se luptă.Renunţarea la luptă nu înseamnă resemnare în faţa neajunsurilor vieţii.Inseamnă a acţiona cu curaj fără a reacţiona.Curajul nu e nesăbuinţă, ci a trăi în adevăr,cu orice preţ!Rănile pricinuite de adevăr sunt doar la nivelul Ego-ului.Un om smerit şi onest nu e nicicând rănit de adevăr,căci nu poţi fi rănit de aerul curat pe care îl respiri.

Sunt oameni de bună credinţă care se luptă pentru cariera lor,pentru cariera copiilor,pentru a le asigura o viaţă mai bună.Dar ce carieră mai frumoasă decât viaţa în sine? Nu-i poţi oferi copilului tău o viaţă mai bună decât cea care i-a fost hărăzită!Stiu că sună dur,dar bine spunea cineva că nu poţi plânge lacrimile altuia,din păcate, numai pe ale tale.Mi s-a mai spus,când vorbeam în felul ăsta” păi da,ţie ţi-e uşor, esti la televizor,eşti celebru,etc…aşa mai mersi!”Eu le răşpundeam „Stiţi,mama mea nu m-a născut la tv,ci la maternitatea din Agnita.Am stat 7 inşi în două camere.Nu vă uitaţi că-s aşa de mic.Am îndurat şi eu destule ,în viaţa mea.”Atunci mă luau altfel:” tu vorbesti de înţelepciune.Vrei să aştept până fac70 de ani? Păi, atunci oricum nu mă mai lupt! Ha,ha!”

Înţelepciunea nu e o chestie de vârstă,ci modul adecvat de a preţui viaţa.Inţelepciunea se poate dobândi,chiar şi numai observând un copac timp de patru anotimpuri.Primăvara,inverzeste,inmugureşte si înfloreşte.Vara găzduieşte fructele si le priveşte cum cresc şi se coc.Toamna le dăruieşte şi îşi ia rămas bun de la frunze.Iarna,împovărat de zăpadă şi bătut de vânturi,aşteaptă răbdător şi încrezător o nouă primăvară.

Spor la luptă sau…la viaţa de copac!

 

CE AM FACUT IN ULTIMII 8 ANI?

Ce am făcut în ultimii 8 ani

Pe la ultimele târguri de carte la care a participat Editura Cartea Daath,care mi-a publicat cărţile şi pentru care am şi tradus două cărţi, s-au auzit adesea remarci în ceea ce mă priveşte,de genul”s-a apucat şi de scris…a,uite,panseuri,aforisme… nu ştiam că e aşa profund… ei,are preocupările astea după ce a păţit-o cu accidentul vascular!…a,de aia nu mai cantă şi nu mai apare cu glume la tv!…”

Sa-i lămuresc puţin pe cei care n-au dat click nici măcar pe wikipedia,numai pe „divorţ” şi „accident vascular”.Si ,ca să nu creadă că am preocupări spirituale doar după spitalizare,am s-o iau din 2005.

2005-Apare albumul muzical „12 Ani,12 Balade” ce cuprinde balade reprezentative ,scrise şi interpretate de mine pe albume apărute între anii 1992-2004

-Apare,la Editura Cartea Daath ,cartea „In căutarea armoniei”Ah.şi apropo de preocupările spirituale,vezi deja albumul”Stângul de a visa”-2002(pe canalul meu de tou tube găsiţi piese precum VOI ASTEPTA sau GLASUL PIANULUI)

-Emisiuni  tv şi concerte

2006-încep lucrul la următorul cd

-Apare carta „Gândirea-copilul realităţii şi creatorul iluziei”(editura cartea daath)

-tv,concerte

2007-încep lucrul la O NOAPTE FURTUNOASA.In distribuţie,printre alţii,Maia Morgenstern,Mircea Rusu,Doru Ana

-apare albumul LA JUMATATEA VIETII

Tv,concerte

2008-Serialul VINE POLITIA ,la Protv

Turnee prin ţară cu NOAPTEA FURTUNOASA

Concerte

2009-NEMURICIU la Protv

-concerte,teatru(Vicontele de Eugen Ionescu la Cluj)

2010=NEMURICIU

Teatru Tache,Ianche şi Cadâr (rol Cadâr)

Concerte până în 30 nov

-Pe 3dec-accident vascular-pe 7dec ora 1:AM mă interne=pe 18 dec mă externez

2011 în 25ian PRIMA REPREZENTATIE CU TACHE după spital.Nimeni din presă n-a scris! Dimpotrivă,s-a menţinut ştirea că nu mai pot apărea în public,ba chiar că aş fi fost operat la cap,lucru total neadevărat! Intr-adevăr nu aveam încă forţă să cânt.Dar în 29 APRILIE 2011 am susţinut alături de colegii de la BLUE WORKERS primul concert de după accidentul vascular!

-am început să scriu la noua carte

Concerte,printre care unul la Seattle ,pro bono pt strângere de fonduri în vederea construirii unei biserici româneşti şi a unui centru cultural.

-am început DISTRACTIS SHOW LA TVR

-teatru AZILUL DE NOAPTE la teatrul Metropolis( în rolul ACTORULUI)

2012-DISTRACTIS SHOW

-apare cartea „ Viaţă, Adevăr ,Lumină (editura cartea daath)

-incep lucrul la noul cd

-septembrie Workshop de compoziţie în Irlanda,cu cantautori din 8 ţări

-concerte

-2013apare albumul „Electromagnetic love”-turneu în 15 oraşe-extrasul LA MODA(îl găsiti pe canalul meu de you tube) câştigă ediţia din mai a Topului Românesc la Radio România Actualităţi

-concerte,festivaluri\-

-apare cartea de poveşti cu cd „Aventurile lui Chilli Ramirez”(cartea daath)

Nu-mi place să strig în gura mare ce fac,dar am obosit să tot aud:”nu mai faci nimic..nu mai scoţi şi tu un album…te-ai apucat de scris după accidentul vascular?”

Sincer ,nu mă mai afectează de mult cine,cum, când şi cât receptează din ceea ce fac!Mă bucur să-mi împlinesc menirea ,să cinstesc,cum pot mai bine,darurile primite de la Dumnezeu,să-I mulţumesc zilnic şi să le mulţumesc celor care apreciază ceea ce le împărtăşesc cu toată fiinţa mea!

Cam astea sunt câteva lucruri de care mi-am amintit pt ultimii 8 ani.Dacă v-am plictisit cu ele ,îmi cer iertare!Poate,totuşi,voiaţi să aflaţi şi ,poate, o să vă placă cdurile şi cărţile mele.Poate,cei care n-aţi fost, veniţi şi la concerte.Si, poate o să vă placă.

Vă mulţumesc şi vă doresc SA VA FEREASCA DUMNEZEU DE NEIUBIRE!!!

Copil fiind,asa sa si ramai

Copil fiind.aşa să şi rămâi!

Auzi adesea că ţi se spune : „Fii serios,nu fi copil!”Cum adică ? Nu poţi fi serios dacă n-ai fire de-argint în păr? Copilul din noi este cel mai înalt aspect al spiritului nostru încarnat,căci nu e alterat de ego.El ştie,înainte de a fi distorsionat de contextul în care se”sezvoltă”,jocul pe care Viaţa i-l propune sufletului prin fiece vieţuire pământească.De aceea,pentru a fi cât mai pur şi mai sincer cu tine însuţi şi cu ceilalţi,e necesar să fii în strânsă legătură cu copilul din tine.El îţi vorbeşte mereu cu glasul şi cu vorbele sufletului tău.El ştie ce înseamnă să acţionezi fiind mereu în inima minţii şi în mintea inimii.El te va ajuta să  păstrezi perspectiva ludică asupra vieţii,făcându-te să înţelegi că şi drama şi tragedia fac parte din spectacolul vieţii.Suntem oricum cei mai înzestraţi actori,căci putem juca toate rolurile posibile!

Când eram mic,fascinaţia apartamentului de două camere în care locuiam şapte inşi,mama,tata,bunica şi patru copii, era ,pentru mine, nu televizorul,pe care tata îl cumpărase în 1964 ca să vedem Olimpiada de la Tokyo,ci radioul mare cu lămpi şi ochi magic.Eram vrăjit de felul în care se mişca,verde,în funcţie de vocea ce venea din el.Ba chiar mă speriasem în 1967,după moartea lui Arghezi,când i-au dat vocea înregistrată,că o să iasă vocea din radio şi o să vină la mine ,noaptea.

Dar nu pentru asta iubeam radioul,ci pentru faptul că nu-mi impunea,ca televizorul o imagine gata făcută.Mă lăsa pe mine să creez ce imagine voiam.Ascultam emisiunea Inşir-te mărgărite,emisiune de poveşti şi jucam toate personajele aşa cum le vedeam eu.Ascultam DIN MUZICA POPOARELOR şi mă vedeam în Senegal sau în Peru cântând cu oamenii aceia.Am dirijat,în timp ce făceam teme,urcat pe scaun,cele mai mari orchestre ale lumii.Copilul fraged care eram a învăţat muzica şi actoria de la radio.De atunci am decretat deja că sunt actor şi muzician şi eram ,măcar pt un apartament de două camere şi şase spectatori care,duminica erau şi colegi de scenă,căci se iscau adevărate spectacole în casa noastră.

De atunci mi-am propus să scriu şi să interpretez propriile poveşti ,dar au trecut mulţi ani până să o fac.Intre timp m-am bucurat să o aud pe Shirley Bassey răspunzând la întrebarea:”de unde aţi învăţat să cântaţi?” „ de la radio!”

Au trecut mulţi ani am făcut multe lucruri (nu stau să înşir-pt cei interesaţi-wikipedia),şi a trebuit să se nasca fiica mea pt a ajunge să le scriu.Nu există bucurie mai mare decât să faci poveşti pt copilul tău,să le interpretezi împreună cu mama copilului tău şi ,peste ani,când în sfârşit apare carte cu cd care să bucure şi alţi copii de toate vârstele,să am drept bonus acceptul fiicei mele şi al fiicei bunului prieten Soleanu ,de a desena pentru carte.Anastasia Soleanu, o tânără artistâ de doar 11 ani şi Iarina Pascu(16) o minunată pianistă pasionată de grafică, au ilustrat superb cartea Aventurile lui Chili Ramirez!

Si,ca totul să fie împlinit,mama Iarinei,Daniela Marin,a făcut un scenariu şi,ajutată de Ana Maria Nistor a strâus laolaltâ 4 tineri actori pt un proiect de spectacol.Cei patru,Aida Avieriţei,Jennifer Corrales Alexandru Sinca şi Sorin Saguna Impreună cu mine, sub bagheta regizorală a Danielei Marin am scos la iveală spectacolul pe care ,de mic copil, l-am visat!

In viaţa asta, doar rare ori am uitat de copilul din mine. Suficient cât sâ am rătaciri urâte,care au adus suferinţa şi la mine şi la alţii,dar îl găsiţi în toate personajele şi cântecele mele! Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a dat copilăria veşnică,mulţumesc radioului din micuţa mea camera că m-a învăţat Libertatea şi mulţumesc celor care îl iubesc şi îl înţeleg pe copilul Gyuri Pascu!

 

ROMANIA INTERZISA

Există o Românie interzisă bucuriei şi iubirii?

La această întrebare se poate raspunde şi cu DA şi cu NU. DA, pentru cei ce au teamă, NU pentru cei ce au curaj!

România, ca orice altă ţară, este locuită de oameni. Majoritatea oamenilor este dominată de teamă. De ce? Pentru că oamenii au anumite dorinţe şi aşteptări de la viaţă. De aici îşi începe treaba teama. De la cele mai mărunte dorinţe şi aşteptări. De exemplu: faci niste clătite pentru cineva drag cu gem de casă făcut de tine. Dinainte de a le termina apare dorinţa de feedback pozitiv si teama -“o să-I placă? Poate nici nu le gustă” etc. După ce le gustă, nici n-apucă să zică ceva, “ei, iţi plac? Gemu l-am făcut din prune de la tuşa din curte”…Par lucruri mărunte, dar de la dorinţe si aşteptări neîmplinite teama îsi consolidează teritoriul. Un om locuit de iubire are ca motor de viaţă curajul. El va înlocui aşteptările si dorinţele cu bucuria faptei şi voia de a dărui cu constienţa faptului că nimic nu rămâne nerăsplătit.Teama perpetuată naşte inerţie si toceşte voinţa de a schimba ceva în viaţa ta. Vei vrea ca totul în jurul tău să se schimbe în bine pentru ca viaţa ta să se schimbe în bine. Vei avea mereu solutii pentru ceilalti, dar îţi va fi teamă să le găseşti pe cele pentru tine.

Am să vă povestesc pe scurt ce mi s-a intâmplat de ziua mea, pe 31 August 2013:

Eram in Retezat pentru 2 zile de linişte şi am zis să-mi ofer cadoul de a vedea Sarmisegetusa Regia, căci nu mai fusesem prin zona din 1983. Niste prieteni amabili m-au dus până acolo. Era ziua porţilor deschise şi tot felul de voluntari mă întrebau daca n-am nevoie de ghidare. Am răspuns că nu pentru că, de fapt eu nu voiam decât să mă reculeg, să simt energia acelori locuri sacre. Ce m-a frapat de la început a fost o coşmelie pe care scria ceva cu Jandarmeria Română bla,bla… Mă găndeam că o firmă obişnuită de pază ar fi suficientă.

Erau peste tot table cu interdicţia de a te urca pe monumente. M-am aşezat din greşeală pe o piatră care nu credeam că face parte din monument. Imediat un jandarm mi-a atras atenţia. Mi-am cerut scuze şi am continuat să mă plimb. La un moment dat m-am aşezat pe iarbă la poalele dealului, undeva de unde vedeam cercul acela, nu ştiu cum se numeşte, ceasul solar sau aşa ceva, şi încercam să mă golesc de gânduri şi să meditez câteva minute. Am simţit imediat adierea unei persoane, dar n-am deschis ochii.

“Domnul Ioan Gyuri Pascu?” Atunci am deschis ochii şi am văzut un jandarm stând pe vine in faţa mea. Am crezut că vrea autograf (aşteptere înşelată) . ”Trebuie să vă ridicaţi! Orice activitate în afara celei de vizitare este interzisă!” (Acum, la câteva zile mă gindesc: oare activitatea de respiratie este inclusă în cea de vizitare, că io asta faceam!) Atunci, însă, am rămas paf! ”Păi, io ce fac? Nu vizitez?” “E directiva Consiliului Judeţean, nici activitatea pe care o făceaţi dvs nu e permisă.” “Adică?” “Activitatea de CONCENTRARE!!!”

Bă fraţilor! Adică de unde a dedus că făceam activitatea de concentrare?

Vă mărturisesc că făceam exact opusul. Voiam să scap de gânduri şi să mă liniştesc, vorba lu’ badea, ”numa şăd”. I-am spus acest lucru şi i-am mai spus că eu cred că suntem singura ţară în care în parcurile publice scrie “ Nu călcaţi iarba!”

De ce a făcut asta jandarmul? Pentru că îi era teamă că-şi pierde slujba. Cei de la C.J. au dat directive de teamă să nu-şi piardă scaunul, Conducătorilor le e teamă să nu piardă controlul iluzoriu pe care iluzia puterii materiale, politice, masonice sau mai ştiu io cum s-o fi numind, le-o dă, uitănd că în faţa Luminii, a Iubirii, a SURSEI sunt niste biete gâze dominate de Ego, lipsite de smerenie si iubire, dominate de TEAMA DE A PIERDE ceva ce nu pot duce cu ei dincolo de vieţuirea trupească, pentru că GIULGIUL N-ARE BUZUNARE!

Ce am invăţat din această întâmplare: ca există un loc geometric unde directivele micimii nu intră in vigoare, unde România bucuriei si a iubirii nu e interzisă! Acel loc e INIMA MEA. Români, găsiţi-vă INIMA si făptuiţi în virtutea curajului pe care izvorul ei nesecat de iubire vi-l dăruieşte! Astfel nu veţi mai trăi in Romănia interzisă. Cea in care păstorii ei prăsesc teama ca vită de tracţiune.

Pentru omul curajos nu există decât o lege: LEGEA IUBIRII SI A IERTARII!