Tag Archive: ioan gyuri pascu


O CLIPA CU NICHITA

O clipă cu Nichita

 

Am ieşit o clipă

Din minele ăsta mic si plictisit

Si m-am facut una

Cu mireasma de fân proaspat cosit.

Si=acolo m-am intâlnit

Cu Nichita.Zice:”mă,

Io am stiut viaţa şi am buchisit lumea.

Si,pe urmă,cu palmele inimii

Am vindecat oamenii

De lume

Si i-am înştiintat cu viaţă!”

Asa mi-a zis şi s-a făcut mireasmă la loc.

Am zis si eu „ stop joc”

Si m-am facut

Iar mine mic,da’ mai aerisit

Si mai sigur pe bucuria mea.

Acum stiam deja

de ce il iubesc pe Nichita.

 

Advertisements

BLIND DATE

Blind date

Am cunoscut,pe facebook, o fată mişto

Io,

ce sa spun…

Am marşat,că aveam chestii in comun

De genu’ că ne place Sting sau,nu ştiu,Don Mc Lean

Nu prea aveam timp,eram la cafea,aşa ca am chatuit doar puţin.

Da’ mi-a plăcut de ea ,că avea stil

Se vedea în ochii ei din poza de profil..

Si ,mă rog,am vorbit de cărţi

De care pe unde am fost,prin ce părti

Ale lumii sau unde ne-am dori

Ori ne-am dorit ,încă de copii

Să ajungem.Gen Apuseni…

O cheamă Ilinca si e din Moreni. Zice: tu de unde esti? Din Agnita,da’stau de mult în Bucureşti

Si eu,zice,stau la o mătuşă,

da’i cam nasol că nu vrea sa facă dublură la cheia de la uşă

şi nu pot de loc

să întărzii, ca n-am cum să intru în bloc…

Mă grăbeam…am închis,am plătit şi-am plecat

Nici n-am mai luat rest.

In stradă mi-am dat seama că nu i-am făcut request.

Poate o sa-mi facă ea mie

Cine ştie!?

Imi pare rău că nu ne-am si văzut,cu atâtea în comun

Desi am stat la aceeasi masă

Intr-o cafenea cu wireless bun!

Piticul din Gradina minunata

Mă plimb printr-o grădină minunată: pace,culori şi o nesfărşită muzică diafană.In faţa mea e un pitic.

-Cine eşti?

-Prietenul tău,

-Zău? Si cum te cheamă?

-Acum.Sunt prietenul tău Acum.

-Aşa.Si cu ce te ocupi?

-Păi,privesc lumină,râd cântecul bucuriei,vorbesc adevăr şi mângâi teamă.

-Deci eşti prietenul meu Acum.

-Da,sunt prietenul tău Acum.

-Si,dacă veneam ieri? Dacă vin mâine?

-Eu sunt aici.Vino ieri sau vino mâine.Eu sunt prietenul tău Acum.

-Stai puţin. Noi suntem pe pământ acum?

– A, şi pe tine te cheamă Acum? Ce tare!

-Nu, pe mine mă cheamă Gyuri.

– Funny name! De fapt ştiam,că doar sunt prietenul tău Acum.Da,suntem pe pământ ,la noi ,în grădină.

-Are şi un nume grădina asta?

-Da ,are. Gradina Iubirii.

http://www.youtube.com/watch?v=rWRR5WtFBNk

 

 

BUCURIA DE A MULTUMI

Bucuria de a mulţumi

Ce ciudat!? In aceste vremuri în care nu e timp destul pentru nimic sau,cel puţin aşa se plănge lumea,eu,care se afirmă că sunt o persoană ocupată,fac nenumărate lucruri.Stăteam în bucătărie şi mă gândeam că poate fac atâtea,tocmai din lipsă de timp.Dacă nu este timp,înseamnă că el  nu există,Inseamna că eu folosesc spaţiul.Altfel cum să explic faptul că merg la concerte şi cânt,scriu cântece,repet,scriu poezii,filmez,mă uit la meciuri,la filme,scriu pe blog.citesc articole pe blog,mai fac câte un video [t you tube,merg la cumparaturi,câteodată mai şi gătesc,mai am câte un gând folositor spus la telefon cunoscuţilor aflaţi în nevoie şi mai si dorm.

Cred că timpul acesta sufocant de stressant şi neîndestulător este născut de frica zilei de mâine!Cred că eu nu mai am grija zilei de mâine,deşi nu am un servici stabil şi nici asigurare de viaţă.Am lăsat grija asta,în urmă cu mulţi ani(priniarna grea 1998-1999),în seama lui Dumnezeu.Eram disperat şi plângeam în garaj că toţi banii munciţi se duceau pe căldură şi alte cheltuieli şi că trebuia să alerg întruna după aceşti bani care se tot terminau.Atunci am spus”Doamne,eu nu mai pot! Dacă n-o să am bani de telefon, nu-l mai plătesc!Poa să zica –uite ce ruşine,Pascu n-are bani de telefon!-Doamn ,dă-mi atât cât am nevoie,las grija zilei de mâine în seama Ta!”De atunci n-am mai avut probleme,nici cu ziua de mâine ,nici cu timpul.Când sunt în pană de bani, cineva mă sună si-mi dă de lucru sau Dumnezeu îmi dă idei de proiecte.Când iau bani usor si mai mulţi,mi se strică ceva şi sunt nevoit să-i cheltuiesc.

Ce am învăţat în toţi aceşt ani,de la acest sistem.Sa mulţumesc,să primesc şi să dăruiesc.E mare lucru să descoperi bucuria de a mulţumi.Va dau nişte exemple foarte recente:mi-am rezervat prima parte a lunii septembrie pentru un serial tv.Colegii de la Blue workers au înţeles că nu putem avea concerte în ţara şi m-am bucurat şi le-am mulţumit.Proiectul tv a căzut şi am rămas şi fără concerte.Cunoscând instituţia,mă aşteptam şi la asta,dar promisesem şi nu puteam să nu onorez promisiunea.Deşi mi-a căzut rău,culmea, nu m-am înfuriat ca în vremurile vechi.Am mulţumit în gând ştiind că are şi chesţia asta o noimă.Tocmai cr-mi făcusem blog,zic eh, o să am timp să scriu pe blog.între timp au mai apărut nisţe cântări şi cu bani puţini şi cu bani mai mulţi şi am mulţumit pt bucuria de a cânta.Intr-o seară mă jucam de-a blogu’ şi a venit şuvoiu’.Au început să-mi vină poezii.Am înţeles că picaseră filmările ca eu să scriu,iute, un volum de versuri.şi uite acum, după două săptămâni ,cu concerte cu tot, e gata! M-am bucurat şi am mulţumit.Si că mi-a dat concerte în care,pe bani puţini,am cântat mai mult şi mai greu decât la alea pe bani buni.Si pentru că mi-a bucurat inima cu inspiraţia acestor versuri care vor bucura multe inimi.Si-am mulţumit că sunt cuprins,fără să fac niciun efort suplimentar în inima unor oameni minunaţi care,automat sunt cuprinsi si ei în inima mea : Alexandrina Carmen Ene,artist plastic de lumină,care a fost de acord să ilustrăm cartea cu unele lucrări de ale ei şi Daniela Maria Marin,Om,editor,poet,Maestru,radiator de Iubire şi Lumină care,sunt comvins,va face o bijuterie din această carte!

In concluzie:n-aveţi timp? Mulţumiţi pentru spaţiul în care vă puteţi desfăşura.Lăsaţi grija zilei de mâine îm seama lui Dumnezeu.Va va arăta ce să faceţi.Dacă aveţi credinţa şi nu credinţe!

Aţi avut timp şi răbdare să citiţi acest articolaş? AM DEOSEBITA BUCURIE DE A VA MULTUMI!

BALADA BOBULUI DE OM

„Balada bobului de om” este un cântecel simplu care traduce,în cuvinte puţine şi limitate,esenţa noastră divină.Se găseşte pe albumul „La jumătatea vieţii” ce poate fi comandat la www/edituracarteadaath.ro.Il puteţi asculta şi dând click în partea dreaptă a paginii de blog ,unde scrie you tube Ioan Gyuri Pascu .

Balada bobului de om

Sunt cerul pitit în flori

Si albul din ninsori

Nu am contur de loc

Sunt cântecul ud al ploii

Dar si scânteie iscată de foc

Sunt universul mic

Un infinit pitic

Nu am contur de loc

Plasmă nicicând aceeaşi

Copil al Luminii

Sunt şi apă şi foc

Sunt un bob divin

Şi nul şi gol şi plin

Sunt o adiere fină

De Lumină.

Ce-am fost si ce-am ajuns

Ce-am fost şi ce-am ajuns

Mă întâlnesc  cu  unii,alţii care îmi zic că sunt interesant

Când sunt acel megavesel comediant,

Nu când am aerul acela superior

De cantautor

Care face si cântă de alea triste

De stat cu nasurile în batiste

Îmi zic: „Ok sunt misto şi  baladele alea

Da’ mai zi şi tu un banc,că ne-apucă jalea!”

Eu le răspund cu nedumerire

Că şi tristeţea face parte din fericire

Atuncea,scapă câte-un „of”

„Hai, că acuma eşti filosof!

De fapt,am văzut că acu’ mai şi scrii

Maxime,aforisme ,poezii

m-ai omorăt,frate!

Mai rămâne să scrii tratate

De cuantică şi microbiologie!”

„Nu-i timpu’ trecut.Cine ştie?”

„Eu,care ziceam că te ador

Nici nu mai apari la televizor

Ce mişto erau serile de la Costineşti

Acu’ eşti superior,ne abureşti!”

„Oamenii se mai schimbă.”

„Hai,mă, du-te şi te plimbă!

Salut,că nu mai ai umor.

Eşti chiar plictisitor!”

Doi amici stăteau la o cafea:

–        Ce zici,care-i cel mai mare cântăreţ al tuturor timpurilor?

–        Stiu eu? Tu ce zici?

–        Ei,sunt câţiva,nu ştiu…Pavarotti,Caruso,Maria Calas..dintre ăia de pop-rock,e clar Freddy,e mai tare ca ăla,Paul Rogers! Da’fotbalist care e cel mai tare?

–        Stiu eu? Zi tu.

–        Mie mi-a plăcut şi Pele şi Maradona,da’Messi e cel mai tare! Hai,chitarişti,că ăştia-s de-ai tăi.

–        Păi..

–        Zi! Santana, Steve Vai,Mahavishnu,Stanley Jordan,Clapton,Segovia,care?

–        Trebuie neapărat să comparăm,să categorisim,să facem topuri să ierarhizăm?

–        .Normal,trebuie să ştim la ce valori să ne raportăm Valorile culturii ,nene! Păi uite: cel mai tare lutier de viori, Stradivarius. Cât costă un Stradivarius?

–        Nu ştiu.Mult.

–        Păi, vezi?

–        Ce să văd, că n-am trăit pe vremea lu’ Stradivarius şi nu ştiu,poate undeva,pierdut într-o localitate,era unu care făcea şi el viori mişto ,da’ n-a fost promovat şi n-a fost să ajungă celebru,poftim! Sau pe lângă Napoli,câţi Caruso n-or fi fost.Stim noi?

–        Nu, io zic din ăia cunoscuţi.

–        Cunoscuţi…OK.Care e cel mai tare manelist din România?

–        Eşti nebun? Nu ştiu ,că n-ascult!

–        Păi ,atunci ăia care ascultă manele şi n-ascultă Puccini, Verdi sau Donizzetti,nu ştiu cine e cel mai mare cântăreţ din lume.

–        Mă laşi? Eu vorbesc serios şi tu…

–        Bine.Crezi în Dumnezeu?

–        Normal,parcă nu ştii!?

–        Atunci pot să-ţi  răspund la întrebări. Eu zic aşa: cel mai mare cântăreţ,fotbalist,florar,bucătar,manelist şi ce mai vrei tu e DUMNEZEU şi el se manifestă prin diverşi oameni.Pe unii îi cunoaştem ,iar pe alţii n-avem ocazia să-i cunoaştem,pt că alegerile lor în viaţa îi îndepărtează de aceste daruri sau,pur şi simplu,din cauza topurilor,a comparaţiilor şi a judecăţii altor oameni,ei nu sunt recunoscuţi şi nu rămân în istorie.Eu de aia,când îmi place mult cineva pt talentul său,mă gândesc mereu că există,undeva,unul cel puţin la fel de talentat,şi că,ăsta care pt mine e cel mai tare,pt altul e neinteresant.

–        Si ce vrei acuma? Să zic că niciunul nu e cel mai tare?

–        Nu.Eu vreau să dea faliment instituţia care ne ţine în tiparul ăsta.

–        Care instituţie,că nu înţeleg?

–        Mintea analitică,prietene.Mintea noastră analitică.Asta care nu ne lasă să trăim fără să judecăm,fără să comparăm, să categorisim,fără să punem condiţii celor pe care îi iubim,fără să spunem altuia ce trebuie neapărat să facă! Gata,nu mai zic. Am obosit. Hai să ascultăm nişte Gică Petrescu.E cel mai tare cântăreţ de muzică de petrecere. Stai mă un’ te duci ? Te-ai supărat? Ok, Maria Calas e cea mai tare. E bine ? Stai măcar să terminăm cafeaua…

CU TOTII MERITAM!

Am fost plecat pentru câteva zile şi n-am mai apucat să scriu pe blog.Am avut ,printre altele, un minunat concert la Dublin Irish Pub din Tg Mureş.Dar nu despre concert vreau să vă vorbesc .După concert,un grup de doamne a venit să mă felicite şi să-mi ceară permisiunea de a face fotografii.Una dintre doamne mi-a spus:”să fiţi fericit şi iubit,pentru că meritaţi!”I-am răspunsL”toţi merităm.” „Da,dar dv. meritaţi mai mult!”

De aici aş vrea să pornesc.De ce avem tendinţa de a crede că unii oameni merită să fie fericiţi şi iubiţi mai mult decât oricare alt om? Ce instanţă a hotărât acest lucru?Gândiţi-vă că toţi oamenii,indiferent de statutul lor social.fizic,moral,vor de fapt unul şi acelaşi lucru;Să fie FERICITI! Fiecare are,însă ,modul lui/ei personal de a înţelege fericirea.Majoritatea credem că ea trebuie căutată,obţinută cu sacrificii,la capătul unui drum greu.Dar fericirea este pretutindeni,liberă.Ea curge la infinit odată cu viaţa,n-are nevoie de definiţii sau metode de obţinere.Atâta doar că noi o confundăm cu împlinirea materială uneori,alteori cu îndrăgostirea,cu recompensarea unor merite,cu o carieră strălucitoare.Dar acestea sunt doar moduri de satisfacere a egoului nostru,plăceri guvernate de minte,menite să satisfacă dorinţe şi aşteptări.Suferinţa cauzată de neîmplinirea acestora ne face să spunem că suntem nefericiţi.Dar ce te faci că o droaie de oameni cu briliante cariere,cu bani,cu premii, cu chipuri de fotomodel sunt nefericite?

Acum vin la nevoia de a fi iubit.O să mă înjuraţi dar e tot o nevoie a minţii,a egoului.Nu a sufletului.Sufletul e zămislit ca să iubească ,nu să cerşească iubire.Când iubeşti,dăruieşti la nesfârşit.Când doreşti,ceri la nesfârşit.Cu toţii merităm să iubim şi să fim fericiţi.

Merită şi hoţul şi criminalul şi politicianul ,dar ei nu pot fi cu adevărat fericiţi şi iubiţi,pentru că nu au învăţat lecţia iubirii şi a sinceritătii.Nu au învăţat să mulţumească şi să se mulţumească.Teama de a pierde ceva i-a adus aici.trufia şi dorinţa de afi deosebiţi i-a adus aici.

Cine a învăţat să multumească, să pună mintea si inima la un loc pt a intra în legătură cu sufletul,cine a înţeles să se bucure de viaţa şi a învăţat să dea fără să ceară,acela e fericit,căci,dacă nu primeşte nimic în schimbul celor date ori făcute,nu suferă.

Este imposibil,totuşi,când radiezi iubire,să nu fii şi tu năpădit de iubire si din afara ta.Dar e nevoie de răbdare,căci nu toată lumea are acelaşi ritm de învăţare.

Eu nădăjduiesc că oamenii vor scăpa măcar de acest tipar conform căruia doar unii,aleşi,talentaţi,norocoşi,merită să fie fericiţi.Nu există noroc sau ghinion,doar aşteptări mai mult sau mai puţin înşelate.Noi ne facem norocul si ghinionul.

Din partea mea aveţi o inimă deschisă şi gând curat.Stiu că  asta nu vă plăteste facturile,dar sunt de ajutor intru seninătate şi bucurie.

Si nu uitaţi MERITAM CU TOTII IN ACEEASI MASURA!

Toamna relativa

Nu e vorba de un eseu despre toamna,ci despre inca trei poezii ce vor aparea ,sper, in curand intr-un volum  de versuri.Am pus,ca titlu al postarii, titlul primei poezii ,din seria de trei.Deci,in curand, la editura Cartea Daath,volumul “Poeme de adormit mintea”,Sper sa va bucurati de acest mic dar.Va multumesc!

Toamnă relativă

 

Vântul

Vântură ploaia

Ce spală Pământul

Toamna-mi rugină

Inelul de lumină

Ce mă-mpreună

Si mă cunună

Cu parcul.

Arcul timpului se-ncovoaie

şi se-ndoaie

relativ metaluminic

si destul de cinic

anulând gravitaţia inimii mele

care nu mai poate să atragă stele

să-ţi închipuie din ele

diademă.

Iţi spun

În mintea mea se naşte o dilemă:

dacă pentru o asemenea problemă

nu cumva,

Putem renunţa la Einstein

Si să-l luăm pe Newton de bun.

 

 

Genetica Genezei

 

Atunci când a făcut

Universul

Cum a putut

Oare, Dumnezeu

Să iubească atât de tare

Multimea vidă

Incât s-o lase gravidă

Si ea sâ-l nască pe Unu

Si el să se dividă?

Se pare că Pitagora ştia,da’n-a spus nimănui

Cel puţin mie aşa mi-a zis un specialist în microbiologie celulară,din Vaslui.

 

Lotusu’lu’ Gogu

 

Pe Gogu Il duseră la spital

Cică,nu e normal.

El are un aer, aşa,cam oriental

Si, odată,când mâncam amăndoi la chinezesc,

Mă pomenesc

Că-i răsare din cap

Un lotus cu o mie de petale!

(Le numărai ,câte două,

Până terminarăm de mâncat)

Io, când îl văzui cu asemenea freză ,

mai ales că gagică-sa-i coafeză,

by the way, pufnii în râs.

–        Nu păţâi nimic, bă poete, mi-a zâs

Citii un citat de Lao Tsî , du pe perete.

Si dispăru lotusu’,până se strânseră curioşii.

De-atunci n-am mai mâncat cu el decât brânză cu roşii.

Da’ io nu cred că e bolnav.

Dimpotrivă, are un zâmbet suav

Si-i iubeste pe toti

De parcă i-ar fi copii sau nepoţi.

Poate de aia l-au dus.

Ordin de sus

Să stea pe lângă asistente

Pe post de medicamente

Sau, poate, lotusu cu o mie de petale

Are veleităţi medicale.

Mai ştii la ce să te aştepţi?

Da’ nu cred să fie ei atât de deştepţi.

Am întâlnit ,în ultimele zile,aproape numai oameni speriaţi de ziua de mâine,sătui de realitatea ce-i înconjoară,dezolaţi că nu există soluţii de iesire din această vâltoare ce nu le aduce decât stress,obosealâ şi suferinţă.Si toţi justifică faptul că rămân în acest tipar şi fac lucrurile pe care le fac,pentru că” n-am ce face,trebuie să fac ceva ca să trăiesc!”

Eu am o vorbă :” nu TREBUIE nimic, nici măcar să te naşti.”Am ales să ne naştem şi, din acel moment am coborât în sintagmaticul spaţiu-timp, iar viaţa noastră devine un şir de alegeri.In ordinea firească, verbul „a fi” este înaintea lui” a face”,în accepţiunea mea ,chiar înaintea lui „a exista”.Spuneam în cartea Viaţă Adevăr Lumină că „Tot ceea ce există este,dar nu tot ceea ce este există deja.”

Deci,am primit dreptul divin de a trăi viaţă pe Pământ,cu scopul de a fi păzitori şi co creatori.Cuvântul(Informaţia Primordială) a fost sădit în toată creaţia,deci inclusiv în ADNul nostru.Aşa că noi nu trebuie să facem ceva pentru a trăi,ci să trăim pentru a ne face treaba de interfaţă între Cer şi Pământ.Avem, oricum, de la naştere,o dublă ocupaţie: suntem,în acelaşi timp învăţători şi învăţăcei.Tot timpul vieţii noastre! Mulţi se înşeală crezând că, fiind erudiţi,educaţi,bine crescuţi pot da lecţii unilaterale unui incult,mitocan, grobian care-i jigneşte .E bine să fii atent ,să vezi ce ai de învăţat din partea cealaltă.Majoritatea părinţilor vor să fie numai profesori,maeştri pentru copiii lor.( Acum, slavă Domnului s-a mai schimbat niţel treaba,da’ nu mult).De profesori, ce să mai zic!?

Am fost învăţaţi ,de veacuri, că trebuie să facem cutare şi cutare lucru pt a fi „CINEVA”.Dar, de când mă nasc eu sunt cineva.Aşa că,înainte de a ne tot strădui să facem lucruri,e mai adecvat să vedem cine suntem, ca să putem face ceea ce ne este menit să facem.Condiţia necesară pt a putea face e îndeplinită.Suntem.Trăim.Pentru îndeplinirea celorlalte condiţii există două mijloace infailibile: intuiţia şi imaginaţia.Cele două nasc creativitate.Si amândouă au o rădăcină comună de o putere nebănuită şi infinită: CREDINTA.Acum avem tot ce ne trebuie ca să trăim pentru a face şi nu invers.

Sigur că atunci când ai credinţă,automat se activează şi CURAJUL.

Stim cine suntem,ce daruri avem ,ştim că nu ni le poate lua nimeni.Nu vă temeţi,că nu vă lasă  Dumnezeu să plecaţi până nu vă vine vremea,aşa că nu mai faceţi forţat lucruri numai” ca să puteţi trăi”.Gândiţi-vă la vorba aia:”dacă ai o meserie care ti-aduce bucurie,nu munceşti toată viaţa!”

Aveţî curaj! Intuiţia şi imaginaţia vă ajută să schimbaţi ceea ce vă împovărează;Locul de muncă,oraşul,chiar familia,dacă nu e armonie,până când te întâlneşti cu tine, cel adevărat,în inima ta.

Eu v-am dat nişte instrumente pe care le-am folosit şi m-au ajutat.Certificat de garanţie ,găsiţi în inima voastră.Dar luaţi aminte la vorbele Părintelui Arsenie Boca:” Cel mai lung drum e de la ureche la inimă!”